noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 205
singur duh cu El (Duh sau duh? Interesantă paralelă:
cine se uneşte cu Isus este un singur duh cu el, iar cine se
uneşte cu o prostituată este un singur trup cu ea,; 1Cor.
6:16-17).
Vorbind despre căsătorie, în întreg capitolul 7, Pavel
subliniază în final, în secţiunea despre divorţ şi
recăsătorire, că sfaturile sale au o greutate aparte,
pentru că şi el are Duhul lui Dumnezeu (1Cor. 7:40).
Expresia face aluzie la pretenţiile altor învăţători care
încercau să îl conteste.
12-14, teologia darurilor spirituale
1 Corinteni 12:1 oferă un adevărat titlu de carte: peri
de twn pneumatikwn, „despre cele spirituale”. Ceea ce
urmează în 12-14 este un fel de mic tratat despre Duhul
Sfânt şi darurile sale, în vederea slujirii în Biserică.
Pavel, la fel ca Luca şi Ioan, subliniază de la început
relaţia dintre Duhul Sfânt şi Isus: oricine îl recunoaşte
pe Isus ca Domn, vorbeşte de la Duhul Sfânt, şi oricine îl
respinge, nu are Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:3). Aceasta
înseamnă, din nou, că a vorbi despre darurile Duhului
Sfânt înseamnă a recunoaşte mai întâi de toate domnia
lui Isus Hristos în Biserică şi în lume.
1 Corinteni 12:4-11 desfăşoară un paralelism
interesant cu Efeseni 4:1-16, unde este vorba, de
asemenea, despre darurile slujirii în Biserică, dar dacă în
Efeseni dătătorul darurilor este Isus – iar Duhul asigură
unitatea, aici darurile par să fie împărţite de Duhul
Sfânt (slujirile sunt împărţite de Domnul Hristos, iar
lucrările de Dumnezeu Tatăl).
Regulă de bază este slujirea celorlalţi, astfel
manifestarea (arătarea) Duhului se dă la fiecare spre
folosul celorlalţi (12:7). Darurile în sine acoperă o arie
largă: comunicarea (discurs – logos despre înţelepciune,
logos despre cunoaştere), credinţa, vindecarea, putere
pentru minuni, profeţia, distingerea duhurilor, vorbirea
diverse limbi (diverse, genos, poate însemna şi o referire