noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

258 TBNT
2 CORINTENI
Discuţia despre Lege devine mai specifică însă în 2
Corinteni. Deşi în această scrisoare nu apare cuvântul
„Lege”, conceptul este prezent prin termenul “legământ”.
Capitolul 3, în special, face o paralelă între legământul
sinaitic, al literei scrise pe table de piatră, şi cel nou, al
Duhului, scris în inima de carne a omului.
Corespondenţele continuă: legământul lui Moise este
vechi, cel al lui Hristos e nou; al lui Moise este trecător,
iar acum este scos din uz, îmbătrânit, pe când al lui
Hristos este în funcţiune, valid, etern; al lui Moise
încearcă să ascundă, să acopere slava lui Dumnezeu
arătată pe Sinai, în timp ce legământul lui Hristos, arată
gloria lui Dumnezeu în Hristos, precum şi pe cea care va
fi căpătată la înviere; unul aduce condamnare - dar tot
merită cinste, celălalt aduce viaţă şi îndreptăţire
(neprihănire) şi merită o cinste încă şi mai mare.
Efeseni
În Efeseni Legea poruncilor este factor de separare între
Dumnezeu şi om, dar şi o graniţă culturală şi religioasă
între iudei şi păgâni (2:11-16). Moartea lui Hristos
distruge acest zid, şi înlătură condamnările Legii.
Filipeni
Pavel aduce aici în discuţie problema trecutului său
prodigios în iudaism (3:4-15). Toată această experienţă în
Lege o consideră însă ca pe o pierdere, un gunoi, în
comparaţie cu cunoaşterea lui Hristos. În faţa morţii,
când îşi reconsideră opţiunile, Pavel are convingeri clare
despre valoarea comparativă a Legii şi a cunoaşterii lui
Hristos. Concluzia este una singură: Hristos este mai
mare decât Legea.