noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

222 TBNT
prezenţa Duhului în viaţa comunităţii. În mod deosebit,
Duhul Sfânt este invocat ca fiind acela care asigură
unitatea Bisericii (1-2 Corinteni; Efeseni).
El ţine cont şi de lupta creştinului – la nivel etic,
general, şi la nivelul ispitirii şi al împotrivirii faţă de
ispitele celui rău (călăuzirea Duhului, sabia Duhului,
îndemnurile – cugetarea Duhului).
Pavel leagă imaginea şi subiectul Duhului Sfânt şi de
imaginea învierii. Conform lui Pavel, învierea ne
cuprinde într-o paranteză, între învierea lui Isus şi
învierea noastră, ambele prin aceeaşi putere a lui
Dumnezeu. Duhul sfânt este agentul învierii lui Isus
(Romani 8:11) şi agentul învierii noastre (Filipeni 3:21).
Învierea pune în evidenţă o nouă definire spirituală a
omului, atât a trupului său (trup duhovnicesc), cât şia
fiinţei sale spirituale propriu-zise (viaţă spirituală prin
Hristos, asemănare cu Hristos care este un Adam nou,
un duh dătător de viaţă; cf. 1 Cor. 15).
Duhul Sfânt la Pavel este legat, în mod natural, şi de
misiune şi de mântuirea neamurilor, a păgânilor. Acest
lucru este dezbătut în Romani 15, Galateni 3, Efeseni
1,4. Neamurile sunt incluse în poporul nou al lui
Dumnezeu cu drepturi egale cu credincioşii dintre evrei.
Lucrarea Duhului este o caracteristică esenţială a
Noului Legământ, care este în mod fundamental un
legământ spiritual, însoţit de o glorie spirituală, specifică
(Romani 7, 2 Corinteni 3). Se poate observa că Duhul
Sfânt este amintit des de Pavel ca agent, ca instrument
al mântuirii, prin jertfa lui Hristos, pe care îl confirmă
prin înviere, şi prin împărtăşirea victoriei lui Hristos în
viaţa creştinului. Iată câteva exemple: Duhul Sfânt
sfinţeşte; 2 Tesaloniceni 3:1, 1 Corinteni 6:11, Romani
15:16; revelaţia vine prin Duhul Sfânt: Efeseni 3:5, 1
Corinteni 2:5; vorbirea profetică şi cea în limbi vine de la
Duhul Sfânt: 1 Corinteni 12:3; Dumnezeu ne spală, ne
îndreptăţeşte în numele lui Hristos, prin Duhul Sfânt: 1
Corinteni 6:11.