noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

138 TBNT
din punct de vedere al experienţei umane – ca să folosim
o figură de stil, este Adam, pentru că el a fost un om
perfect într-o lume perfectă, iar ispitele la care a fost
supus au fost aroganţa intelectuală, neîncrederea în
Dumnezeu, neascultarea. Prin contrast, Isus a fost
întrupat într-o lume plină de slăbiciuni, iar ispitirea sa a
fost mai diversă (deşi a existat o ispitire centrală, cea din
pustie, înainte de începerea slujirii Sale mesianice).
În comparaţie cu autorii sinoptici – şi chiar şi cu Ioan,
Pavel descrie umanitatea fără păcat a Domnului din
perspectiva post-înviere şi post-înălţare. Perspectiva
glorioasă, veşnică, a umanităţii lui Isus este mai bine
subliniată la Pavel decât în evanghelii. Pavel afirmă
istoricitatea umanităţii lui Isus (fiu al lui David, născut
din femeie, născut sub Lege, evreu, etc) dar şi transistoricitatea
Sa: adeverit de Duhul, glorificat de Tatăl,
pus drept cap al Bisericii şi domn al întregului univers.
La Pavel, paralela adamică este mai accentuată decât în
genealogiile lui Matei sau Luca, după cum este mai
accentuată şi depăşirea acestei asemănări, în mod
mesianic, manifestarea unei întâietăţi supreme.
Paradigmele umanităţii lui Isus în Evrei
Epistola către Evrei reuşeşte să comunice o perspectivă
combinată, cu ecouri pauline şi ioanine. De exemplu, în
Evrei 1:1-2, se comunică o perspectivă de tip ioanin: ,,La
sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul”, este o
formulare de tip paulin, iar continuarea ,,... prin care a
făcut şi veacurile”, este ioanină.
Conform Epistolei către Evrei, Domnul Isus, în
umanitatea Sa, este mai presus decât îngerii (Evrei 1.6)
dar a fost pus pentru puţină vreme mai prejos decât
aceştia (restricţie temporară).
Omul paradigmatic: Evrei 2:6-9, Psalmul 8:4, Iov 7:17 sunt
versete aplicate Domnului Isus în acest context. Aceste exemple
arată ceva din natura profeţiei, care este paradigmatică, adică se