noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 49
În VT titlul este folosit adesea despre cei ce au o
relaţie aparte, foarte apropiată şi privilegiată cu
Dumnezeu, dar în marea lor majoritate nu este
contemplată ideea de divinitate.
Astfel, în Geneza 6:1-4 şi Iov 1:6, 2:1, 38:7, Daniel 3:25,
titlul este folosit cu privire la îngeri. Israeliţii sunt
numiţi şi ei fiii lui Dumnezeu: Deuteronom 14:1-2,
Ieremia 3:19-20, Osea 1:10. Ceea ce se spune la plural
poate fi reformulat, prin metonimie, la singular: Israel
este fiul lui Dumnezeu, de ex. Osea 11:1, „am chemat pe
fiul meu din Egipt”. Fiul lui Dumnezeu poate fi şi un titlu
dat împăraţilor (2 Samuel 7:14). Mesia este şi el numit
fiul lui Dumnezeu în perioada intertestamentară, în
cărţile (Cartea lui Enoh, Apocalipsa lui Ezra 7:28, 13:32,
14:9).
Grecii – sau iudeii elenişti – înţelegeau mai uşor că
Isus poate fi Fiul lui Dumnezeu, însă acestei înţelegeri îi
scăpa ideea de unicitate, iar divinitatea (identificarea cu
Dumnezeu şi natura deplin divină) era, de asemeni,
dificil de înţeles.
FIUL LUI DUMNEZEU ÎN EVANGHELIILE SINOPTICE
În evangheliile sinoptice apar numeroase expresii
indirecte asociate cu filiaţia divină, de exemplu: Fiul,
Fiul lui Dumnezeu, Tatăl Meu Ceresc, Tatăl vostru din
Ceruri, Tată Ceresc, Abba, etc. Într-un mod metaforic
chiar şi Adam este descris ca fiu al lui Dumnezeu, în
evanghelia lui Luca (de fapt, Isus este prezentat acolo,
implicit, ca fiu al lui Dumnezeu, pentru că genealogia
este genealogia lui Isus, etc., fiul lui Adam, fiul lui
Dumnezeu, Luca 3:38).
________________________
poate realiza acest lucru. Chiar şi demizeii, născuţi din zei şi
oameni, nu au acces la nemurire şi fericire veşnică decât cu
ajutorul zeilor (D. Roloff, Gottähnlichkeit, Vergöttlichung und
Erhöhung zu seligem Leben (Berlin: 1970), 198).