noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 217
FILIPENI
În această scrisoare a nădejdii şi a slujirii, Pavel îşi
exprimă speranţa că va ieşi din închisoare şi că le va mai
fi de folos celor credincioşi prin slujire, după cum îi şi
îndeamnă să-şi trăiască cu bucurie viaţa pentru Domnul,
chiar dacă trec, deocamdată, prin încercări. Scrisoare are
elemente clare autobiografice şi chiar testamentare şi o
hristologie foarte dezvoltată.
Mai întâi, Pavel îşi mărturiseşte bucuria în Filipeni
1:19, că evanghelia lui Hristos este predicată, chiar dacă
unii o vestesc din invidie sau cu gând rău. El este sigur
că situaţia îi va fi favorabilă (se va întoarce spre
mântuirea lui), prin rugăciunile Bisericii şi prin ajutorul
Duhului lui Isus Hristos (foarte posibil, Pavel se referă
aici la eliberarea din închisoare). Atenţia este atrasă,
bineînţeles, de formula „Duhul lui Isus Hristos”, ceea ce
indică felul nou în care Duhul începea să fie numit, prin
apel la persoana lui Hristos, înţeleasă ca persoană
divină, egală cu Dumnezeu Tatăl. Începând cu anii 60 se
putea vorbi, deci, despre Duhul lui Dumnezeu şi Duhul
lui Isus Hristos.
Filipeni 1:27, face apel ca Biserica să fie unită într-un
duh (este posibilă şi traducerea cu majusculă „Duh”, şi
cea cu litere mici „duh”).
Tema unităţii, prezentă şi în Efeseni şi Coloseni, apare
şi în Filipeni 2. În mod special, 2:1 aminteşte unitatea în
Duhul, care, ca şi celelalte trăsături, are la bază modelul
lui Hristos (2:5-11).
În cadrul respingerii învăţăturii iudaizanţilor, Pavel
subliniază că acei credincioşi sunt cei cu adevărat
circumcişi, pentru că ei slujesc în Duhul lui Dumnezeu şi
se laudă în Hristos, nu în carne (Filipeni 3:3; ca şi în
Galateni, aici, „carne” înseamnă „trup”, „reguli pentru
trup”, adică o referinţă la Lege, la închinarea de la
Templu). Slujirea în liturghiile de la Templu este, astfel,
pusă în contrast, cu slujirea lui Dumnezeu în Duh, un fel
de ecou la Ioan 4 (închinarea adevărată se face „în Duh şi