noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

96 TBNT
24). În 21:42, Domnul (Dumnezeu) a decis piatra din
capul unghiului, indiferent de părerea zidarilor. Domnul
Isus se roagă Tatălui numindu-l „Doamne” (11:25). În alt
text, aproape de statutul de parabolă (maşal) Isus atrage
atenţia că nu poţi sluji la doi domni, şi lui Dumnezeu şi
banului (mamona; Matei 6:24, trad. Cornilescu: doi
stăpâni).
Termenul începe să aibă conotaţii hristice începând cu
3:3 (cf. Isa. 40:3), din predica lui Ioan Botezătorul despre
pregătirea căii pentru Domnul.
În Matei 7:21-22 Isus îşi atribuie numele de Domn şi
funcţia de judecător la judecata de apoi (cf. Matei 23-25).
Capitolul 8 vine cu o serie de evenimente speciale în care
se foloseşte în mod repetat titlul „Domnul” – uneori cu o
anumită ambiguitate (cum este cazul în multe din
vindecări). În 8:2, un lepros i se adresează lui Isus cu
acest titlu – şi mesianic, dar şi ca termen de politeţe.
Apoi, un centurion îl numeşte şi el „Domnule” şi îl roagă
să-i vindece slujitorul (8:6-8). În 8:21, Isus le cere
ucenicilor să-l urmeze, pentru că unii, chiar dacă îl
numeau „Domn”, nu erau gata de această decizie. În 8:25
ucenicii strigă „Doamne, salvează-ne!”, în timp ce vâsleau
pe furtună, în barcă, iar Isus îşi arată puterea divină (şi
mesianică?). În 12:8, Isus este şi Domnul sabatului (text
sinoptic clasic). Matei 14:28-30 conţine dialogul dintre
Isus şi Petru cu ocazia umblării pe apă (este posibil ca să
existe două nuanţe şi o anumită progresie în folosirea
titlului: la început, Petru spune „Doamne, porunceşte-mi
să vin”, apoi „Doamne, salvează-mă!”; Isus fiind perceput
ca Mesia, apoi ca Dumnezeu salvator). De fapt, Petru
foloseşte acest titlu de numeroase ori, în Matei (16:22;
17:4; 18:21), ceea ce indică atenţia lui Matei faţă de acest
apostol, precum şi prezenţa sa, ca martor ocular, într-o
mulţime de discuţii între Isus şi cei doisprezece apostoli.
Intrarea în Ierihon – şi, deci, apropierea de săptămâna
Patimilor – prilejuieşte vindecarea a doi orbi care îl
strigă „Doamne, Fiul lui David” (20:30-33). Titlul este