noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

124 TBNT
reprezentativităţii Sale maxime, în urma căreia este
singurul care aduce harul, iertarea, mântuirea.
CONCLUZII DESPRE TITLURILE DOMNULUI ISUS
Cu privire la titlurile lui Isus se poate spune că există
perspective primare, intermediare şi perspective târzii.
Perspectivele primare folosesc detalii despre viaţa
pământească a lui Isus, o istorie propriu-zisă a faptelor
lui. Perspectivele intermediare se referă la vestirea
evangheliei către evrei (palestinieni şi elenişti), apoi
către Neamuri, şi se folosesc de un limbaj vechi
testamental, cu dezvoltări eleniste. Perspectivele târzii
includ o teologie mai dezvoltată, problema persecuţiilor,
încurajări şi interacţiuni cu erezii, polemici. Titlurile
trebuie plasate istoric şi este nevoie să fie studiată zona
semantică, conotaţiile culturale (de exemplu, titlul Al
doilea Adam îl cercetăm prin explorare semantică, este în
legătură cu Fiul Omului).
Se pot observa perspective diferite la diverşii autori.
Destinatar diferit, momente diferite în istoria teologică a
Bisericii primare, complexitate teologică diferită.
Interesaţi de portretul istoric al lui Isus şi de mărturia
sa plublică, sinopticii pun accent pe titlul mesianic Fiul
omului. Poate că, în acelaşi timp, au ţinut seama de un
context al propovăduirii primare, care le-a limitat tipul
de abordare. L-au vestit pe Hristos în lucrarea lui
mesianică, nu chiar atât de mult ca Dumnezeu. Teologia
acuzării şi a duhurilor rele. Afirmări implicite ale filiaţiei
divine.
Ioan arată un punct de vedere mai târziu. El pune
accent pe învăţătura privată a lui Isus, în cercul celor 12.
El prezintă mai bine semnificaţia identităţii divine a lui
Isus, relaţia lui cu Tatăl. Expresii standard, Hristos Fiul
lui Dumnezeu. Tatăl îl iubeşte pe Fiul, etc.