noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 135
Epistolele pauline şi umanitatea lui Isus
Epistolele pauline reprezintă o sursă teologică
interesantă pentru înţelegerea umanităţii lui Isus. Deşi
nu se pune accent pe prezentarea istorică a vieţii lui Isus
la fel de mult ca în evanghelii, există totuşi câteva detalii
importante privitoare la umanitatea sa.
De exemplu, Pavel vorbeşte despre naşterea lui Isus
după trup, ca evreu. În Romani 1:3, se spune că El este
născut din sămânţa lui David (din linia genealogică a lui
David) – după trup, ek spermatos Dauid, kata sarka.
Ideea este reluată în Romani 9:5: “din ei a ieşit după trup
Hristosul” (cf. şi 2 Tim. 2:8).
În Romani 5:15-19 apare afirmarea lui Isus ca om
distinct, to hen anthropou (unul al oamenilor) şi
reprezentativ, heis anthropos (un singur om), prin
paralelism cu Adam. Prin Isus ca om, s-a făcut posibilă
reveresibilitatea căderii în păcat, printr-un har unic, în
corespondenţă cu felul în care s-a căzut în păcat, tot
printr-un om, anume, prin Adam.
În mod specific, Pavel acordă foarte multă importanţă
crucificării în trup a Domnului Isus, considerând
crucificarea drept element central al mântuirii noastre
(jertfirea de pe cruce a fost posibilă datorită dimensiunii,
identităţii umane, a naturii umane a lui Isus). Astfel, în
mai multe epistole apare imaginea clară a crucificării lui
Isus, ca o subliniere a umanităţii lui:
1 Corinteni 15:4, 5. Se aminteşte de esenţa evangheliei care îl
prezintă pe Isus îngropat şi înviat, arătându-se şi dovedindu-şi
umanitatea faţă de ucenici (aici se observă argumentul apologetic
prezent implicit în evanghelii, atunci când se pomenesc arătările
lui Isus de după înviere).
2 Corinteni 5:21. Se face aluzie, printr-o recitare de crez, la întruparea
în umanitate a lui Isus, într-o umanitate fără păcat, şi la moartea
Lui pentru păcatul nostru: cel fără de păcat a devenit păcat pentru
noi.