noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

152 TBNT
Domnul Isus a fost om cu adevărat, nu s-a dezis de
umanitatea sa până azi, nu se va despărţi de ea în toată
veşnicia.
În ce priveşte corespondenţa umanităţii Sale cu a
celorlalţi oameni, trebuie subliniat că, deocamdată, doar
Adam, Eva şi Isus au experimentat ce înseamnă
umanitatea curată, pură, în felul în care a fost proiectată
de Dumnezeu. Isus, în plus, a cunoscut un stadiu al
umanităţii glorificate pe care ceilalţi doi nu l-au
cunoscut. Omenirea experimentează în prezent o
umanitate decăzută. Domnul Isus revelează ce înseamnă
să fii om împlinit: să trăieşti destinul unei umanităţi
împăcate cu Dumnezeu, nelimitată de spaţiu, integrată
în veşnicie. Umanitatea are ceva de-a face cu trăirea în
universul material, nu este despărţită de materie, dar
are ceva esenţial şi din faptul că există şi se manifestă în
domeniul spiritual: omul este creat să fie împreună cu
Dumnezeu. Omul este chiar mai presus decât îngerii,
deşi pentru un timp este mai prejos decât ei.
În umanitatea Sa, Isus a realizat o identificare
profundă cu omul căzut, cu vulnerabilitatea omenească,
dar fără a cădea în păcat, fără a avea El însuşi păcat. El
a acceptat pedeapsa păcatelor noastre, ca ispăşire,
aceasta este singura legătură a lui Isus cu păcatul
nostru.
Umanitatea Lui este mărturie şi bază pentru
mântuirea noastră pentru că El ne-a mântuit ca Om
curat care s-a dat ca jertfă.