noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 251
Lege este mai puţin pozitivă ca cea a autorilor sinoptici:
apar adesea controverse despre sabat şi despre Lege (5:1-
18, cap. 9:16, etc.). Isus nu ţine sabatul cu stricteţea la
care se aşteptau iudeii şi îi reglementează regimul,
făcându-se astfel egal cu Dumnezeu, Cel ce a dat sabatul.
Iudeii sunt acuzaţi că interpretează greşit Legea sau o
neglijează pentru că judecă după aparenţe (In. 7:24, 51,
8:15). Isus îşi arogă dreptul şi autoritatea de a cunoaşte
şi a judeca conform esenţei Legii, pe care o cunoaşte aşa
cum Dumnezeu o cunoaşte. De observat, Ioan 1:17, ca
Legea a venit prin Moise, dar harul şi adevărul, care
premerg Legea, şi care sunt, de fapt, originea Legii, au
venit prin Isus Hristos.
LEGEA ŞI FAPTELE APOSTOLILOR
Faptele Apostolilor este cartea revoluţionară care arată
cum s-a despărţit creştinismul de iudaismul tradiţional,
formând Biserica, aşa cum o cunoaştem şi azi. Legea are
parte de un tratament special din partea lui Luca, în
Faptele Apostolilor, alături de alte două simboluri ale
iudaismului (Templul din Ierusalim şi circumcizia).
Astfel, Ştefan este acuzat în 6:13, că a vorbit împotriva
Templului şi împotriva Legii. Răspunsul lui Ştefan, aşa
cum îl redă Luca, vine în 7:48 şi 7:53, unde se spune că
Dumnezeu nu locuieşte în case făcute de oameni şi,
respectiv, că iudeii nu au ascultat Legea primită din
mâna îngerilor (ideea apare şi în Evrei, şi reflectă
învăţătura rabinică din acel timp care spunea că Domnul
a dat Legea lui Moise, pe Sinai, prin îngeri). Ca atare, nu
creştinii, ci iudeii sunt cei ce nu au ascultat Legea de la
început şi au interpretat-o greşit. Creştinii, în ce-i
priveşte, sunt la adăpost de aceste greşeli, pentru că Isus
le dă adevăratul înţeles al Legii.
Legea apare ca fiind proprietatea lui Dumnezeu care
are autoritate să îi lămurească sau să îi completeze
înţelesul. Dumnezeu însuşi intervine cu autoritatea Sa şi
modifică percepţia Legii pentru creştini (cf. viziunile lui