noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

TBNT 183
primeşte mai întâi Duhul, după credinţă şi punerea
mâinilor, şi de abia după aceea este botezat.
Fapte 9:31 subliniază că, în condiţiile păcii care a venit
după convertirea lui Saul, Biserica creştea prin Duhul
Sfânt.
Unul din pasajele cele mai extinse şi mai importante
în care apare Duhul Sfânt menţionat de mai multe ori,
este Fapte 10-12, episodul convertirii lui Corneliu.
Pentru această evanghelizare, Petru este pregătit de
Dumnezeu printr-o viziune specială (masa cu trei colţuri,
plină de animale de toate felurile, inclusiv necurate, care
îi simbolizează pe păgâni) şi Duhul Sfânt îl atenţionează
că va primi 3 soli de la Corneliu, cu care va trebui să
meargă în Cezareea (10:19; 11:12). Ajuns în casa lui
Corneliu, Petru predică despre Isus şi Duhul Sfânt
(10:38, Isus este Unsul, adică Mesia), iar în timpul
predicii lui Duhul Sfânt a venit peste cei adunaţi aşa cum
a venit şi peste apostoli şi ucenici, la Cincizecime. În
această situaţie, Duhul a venit peste ascultători prin
decizia sa proprie, ca răspuns la credinţa ascultătorilor,
fără ca cineva să îşi pună mâinile peste ei. Apostolul
Petru este surprins de acţiunea Duhului (cf. 11:16) şi
decide că, dacă aşa stau lucrurile, aceşti credincioşi
dintre romani, trebuie şi ei să fie botezaţi (10:44-47;
11:15-16). Aici secvenţa este vestire, credinţă, coborârea
Duhului Sfânt, botez. Decizia luată de Duhul – şi
confirmată de Petru – este ca şi păgânii credincioşi în
Mesia să fie botezaţi, şi a trebuit să fie explicată şi
justificată faţă de iudeii credincioşi din Ierusalim.
Seria referirilor continuă cu caracterizarea lui
Barnaba ca „om bun şi plin de Duhul Sfânt şi de
credinţă” (11:24), şi a profetului creştin Agab care
profeţea prin Duhul (11:28).
Duhul Sfânt conduce Biserica şi începutul misiunii şi
comunică Bisericii din Antiohia alegerea şi trimiterea lui
Barnaba şi a lui Pavel pentru misiune (13:2-4). Şi aici şi