noul testament şi accentele lui teologice - obinfonet: dia logou

56 TBNT
Se observă că în Romani 1:3, 4, Pavel subliniază că
evanghelia lui Dumnezeu este centrată pe vestea bună
despre Fiul lui Dumnezeu. Apoi, în mod specific, Pavel
indică două perspective esenţiale, Isus este Fiul lui
Dumnezeu prin întrupare, pe linia genealogică a lui
David (ceva similar titlului Fiul Omului) şi prin
manifestarea spirituală, fiind dovedit cu putere, prin
învierea din morţi, ca Fiu al lui Dumnezeu.
Ideea reapare şi în Romani 1:9, unde evanghelia Fiului
este evanghelia prin care Pavel îi aduce închinare lui
Dumnezeu, în Duhul. În Romani 5:10, se vede, de
asemenea, că oamenii credincioşi au fost împăcaţi cu
Dumnezeu prin moartea Fiului Său, iar acum sunt
mântuiţi prin viaţa Lui (aici apare un argument
interesant al lui Pavel, repetat şi în alte părţi, potrivit
căruia Dumnezeu ne-a iubit pe când eram păcătoşi şi l-a
dat pe Fiul său ca jertfă pentru noi, iar acum cu atât mai
mult ne dăruieşte viaţă din plin, prin viaţa Fiului său
care a înviat).
În Romani 8:3, se afirmă, din nou, mai complet faptul
că trimiterea Fiului ca jertfă a fost o soluţie eficientă
pentru mântuirea omenirii, în timp ce Legea putea doar
să constate păcatul din viaţa omului, nu să şi aducă
iertarea sau eliberarea de acesta. Astfel, Dumnezeu l-a
trimis pe Fiul Său, într-un trup nepăcătos – dar
asemănător cu trupul uman păcătos, ca să ne răscumpere
de sub vinovăţia şi puterea păcatului. 47 Acest ultim
____________
47 Versetul din Rom. 8:3 este unul din cele mai complexe şi mai dificil
de tradus versete din Romani, extrem de important însă în
înţelegerea procesului de mântuire al omenirii. Traducerea NT –
SBIR (Societatea Biblică Interconfesională din România), traduce
destul de clar astfel (8:3-4): „Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi
era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El l-a
trimis pe propriul său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos,
ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat, aşa
încât dreptatea legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim după
trup, ci după Duh”. Nevoia întrupării apare aici limpede, în