1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

LEGILE PENALE ALE LUI SULLA
§ 1. Epoca lui Sulta. § 2. Regimul dictatorial organizat de Suita.
§ 3. Reforma sistemului judiciar penal § 4. Legile penale
promulgate de Sulla. § 5. Concluziuni.
§ 1. Ultimul secol de existenţă a Romei republicane se caracterizează
prfntr-o ascuţire deosebită a contradicţiilor societăţii sclavagiste romane.
Răscoalele sclavilor se înteţesc şi culminează cu răscoala lui Spartacus,
care a pus Roma într-o primejdie asemănătoare cu aceea cane a ameninţat
„cetatea eternă" în războiul cu Hanibal; pe de altă parte ţăranii
îşi părăsesc proprietăţile lor nernai puţind rezista concurenţei marilor latifundii,
care foloseau pe o largă scară munca gratuită a sclavilor, precum
şi samavolniciilor marilor proprietari funciari, cane prin orice mijloace
urmăreau să-şi extindă domeniile lor în dauna micii proprietăţi ţărăneşti.
Mase de ţărani se refugiază la Roma, unde cer reîmpărţirea pămîntului
şi abolirea datoriilor, care le ameninţau libertatea; cu timpul
aceste mase ţărăneşti se transformă într-un proletariat urban, pe care partidele
politice îl folosesc ca o clientelă electorală menită să uşureze machinaţiunile
lor politice.
Pentru a sustrage atenţia plebei urbane de la rolul politic pe care
putea să-1 joace şi la care avea dreptul — chiar dacă ar fi să luăm în
consideraţie numai numărul ei — stăpînii de sclavi oferă acestui proletariat
un minimum de întreţinere şi jocuri de circ (panem et circenses),
pentru a nu-i da prilejul unor nemulţumiri, ce ar fi putut repede lua
forma unor răscoale. Iată de ce Cicero, ca ideolog al claselor stăpînitoare,
recunoaşte că întreţinerea proletariatului urban este o pomană, dar o
pomană necesară în raport cu situaţia de fapt din acea epocă 1 .
In acelaşi timp în cadrul clasei stăpînitoare se înteţesc unele contradicţii
între marii proprietari de pămînt şi aristocraţia financiară, ce reprezenta
capitalul comercial şi cămătăresc.
Lupta politică se ducea între trei partide: optimates (aristocraţia
senatorială a proprietarilor funciari), cavalerii (reprezentanţi ai capitalului
comercial şi cămătăresc) şi aşa zişii populares (reprezentanţi ai intereselor
micilor proprietari de pămînt, meseriaşi, etc.).
1
Tota... ratio tallum largitionum genere vitiosa est, temporibus necessaria
(De ofţiciis, II, § 60).