1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

2) pi. s. vendecă-l (f. 171 v°), l-au istelit (i. 175 v°) si au tămăduit
[pre un orb] (f. 167 r°).
3) făcătorul (f. II r°) şi tooreţ (f. II v°).
4) împotrivă (f. c v°) şi în pomciş (f. 3 r 0 ).
5) ciudesâ (f. 251 r°) şi minune (f. 171 v°).
6) 3 sg. adăvăsise (f. 336 r°) si 3 sg. cheltuise (f. 338 r°).
7) liubov (f. 228 r°), iuboste (11/45 r°) şi dragostea (f. 344 r°).
8) nice dănăoarâ (f. 101 v°) şi nice odată (11/27 r°).
9) dezvăscură (f. 104 r°) si dezbrăcară (f. 104 r°).
10) rob (f. 268 r°) si serb (î. 94 r°).
11) maică (Il/f. 25 v°) şi înmă (U/27 v°) etc. etc.
Dar Varlaam foloseşte şi tautologii, precum sînt:
1) ciudese şi minuni (Il/f. 26 r°; multe ciudese şi minuni au fost pre
lume...).
2) liubovul şi dragostea (f. 374 r°); liubov şi iubire (f. 18 v°).
3) idoli şi bodzi (f. 322 r°; ne închinam idolilor şi bodzilor).
4) voroavele şi cuventele (11/29 r°).
Aceste tautologii acordă stilului un colorit negativ şi nu trebuie confundate
cu cazurile de aparentă tautologie, ca mişel şi sărac, unde există
totuşi o diferenţă de nuanţă. Mişel este folosit în sensul de „nenorocit,
neajutorat care, de obicei, ajunge şi să fie lipsit de avere, de bani"; iar
sărac înseamnă „lipsit de avere, lipit pămîntului". Pasajul următor este
concludent: [el] era smearin şi sărac şi mişel. Sărac, că din dumnedzău
fu om, din-părat slugă, din bogat sărac. Mişel, că nice de o dzi n-avea
hrană şi bucate (II/î. 99 r°).
Există şi o serie de cazuri în care Cazania prezintă în anumite părţi,
se piare traduse, erori de tălmăcire: imp. foloseşteşte-mi! (f. 257 v° „ajutămi!",
stricaţi (f. 220 v°) „leproşi", stricăciunea (f. 363 v°) „lepra", [vameşul]
să ucidea [în piept] (f. 5 v°/6 r°) „se lovea" etc. Majoritatea nu pot
fi decît decalcuri sau traduceri aproximative ale cuvintelor corespunzătoare
din original.
O listă de asemenea „cuvinte cu înţeles schimbat", cu citate
şi trimiterile necesare, fără să le interpreteze, dă FL. MURE-
ŞANU, Cazania lui Varlaam, Cluj, 1944, p. 111—113. Cuvinte
ca: dănăoară „niciodată", vonicii „vitejii", nu-şi au locul aici.
Din domeniul morfologiei menţionăm doar cîteva fenomene specifice:
1) forma veche de plural mînule (U/p. 30 r°) „mîinile".
2) genitivul cu de: Mitropolitul de Ţara Moldovei (f. I r°), fedor de
domnu de Muldova (f. III v°) etc.
3) alternarea acuzativului numelor de persoană şi al prenumelor personale
fără pre cu acuzativul cu pre, care este predominant: pînă am umblat
în pustie pre tine aţn avut aâutoriu (Il/f. 14 r°), nu părăsi pre mene
(II/f- 14 r°), dar mene nu mă trage inima să mai întru în casa mea
(Il/f. 5 v°).
4) vocative de tipul: sg. oame! (f, 217 r°) si sg. orne! (II/f. 89 v°),
învăţătoriu! (Í. 167 v°) etc.