1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

producerea vieţii reale. Nici Marx, nici eu n-am afirmat vreodată mai
mult. Şi dacă acum cineva denaturează aceasta afirmînd că factorul economic
este singurul hotărîtor, preface teza de mai sus într-o frază goală,
abstractă şi absurdă" 2 . Dacă toate fenomenele vieţii internaţionale le-am
explica nemijlocit şi numai pe baza factorilor economici, ar însemna să
vulgarizăm marxismul. Tot vulgarizare a marxismului ar fi, dacă am
încerca să explicăm dreptul internaţional — care se bazează pe voinţa claselor
dominante din diferitele state adusă la un numitor comun — şiroiul
său în relaţiile internaţionale fără să ţinem cont de factorii neeconomici,
care, în multe cazuri, pot influenţa în mod decisiv manifestările voinţei
de clasă.
5. Trăsătura comună a bazei economice a societăţii capitaliste şi socialiste
o găsim în producţia de mărfuri. Deşi, în ceea ce priveşte scopul,
producţia socialistă de mărfuri se deosebeşte în mod esenţial de cea capitalistă,
caracterul activităţii economice în sine este identic. Scopul producţiei
de mărfuri în capitalism este însuşirea plusvalorii, in socialism
scopul ei este satisfacerea cit mai deplină a necesităţilor societăţii. Insă,
din punct de vedere al problemei noastre, important este faptul că în
ambele sisteme sociale se produce marfă în scopul vînzării sau a schimbului.
Forma de marfă a produsului cuprinde în sine necesitatea obiectivă
a vînzării, ceea ce este determinantul întregului proces de schimb al
mărfurilor. Necesitatea schimbului de mărfuri acţionează la fel de obligatoriu
asupra activităţii economice a statelor cu orînduiri sociale diferite,
determinînd-o cu puterea unei legi obiective.
Dar caracterul comun al producţiei de mărfuri nu acţionează neapărat
şi in toate împrejurările în mod obligatoriu asupra relaţiilor dintre
state. Din existenţa producţiei de mărfuri încă nu decurge în mod obligatoriu
că statele trebuie neapărat să intre în relaţii economice politice
şi culturale. Producţia de mărfuri devine determinantă a relaţiilor dintre
state numai atunci cînd ea creşte în aşa măsură încît trece de limitele naţionale,
statale. Acest lucru însă depinde de gradul de dezvoltare al forţelor
de producţie în statul respectiv.
Deci, în afară de caracterul comun, de producător de mărfuri, al
bazei diferitelor state, trebuie să scoatem în evidenţă, in primul rînd,
gradul de dezvoltare a forţelor de producţie date, ţinînd in acelaşi timp
cont de trăsăturile specifice ale bazei fiecărui stat. Tocmai din această
cauză, dat fiind că dezvoltarea continuă a forţelor de producţie este o lege
de bază a progresului social, care intensifică mereu necesitatea schimbului
de mărfuri şi pe tărîm internaţional, putem constata că, avînd în
vedere înaltul nivel de dezvoltare a forţelor de producţie în momentul de
faţă, producţia de mărfuri, această trăsătură esenţială a economiei mondiale,
obligă, cu putere de lege obiectivă, statele, să intre în relaţii organizate.
Dezvoltarea forţelor de producţie măreşte posibilităţile de export şi
import, şi, în mod necesar, lărgeşte cercul relaţiilor internaţionale. In
aceiaşi direcţie acţionează şi alţi factori ce izvorăsc din proprietăţile spe-
2
Engels .. . către Bloch, în Marx-E"gels, Opere alese, voi. II. p. 448.