1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

preună cu episcopul Andrei Şaguna, „Telegraful Romîn" (1853), gazetă
politică, industrială, comercială şi literară.
Scopul urmărit de Aron Florian prin înfiinţarea acestor gazete rezultă
limpede din „Prenumeraţiunea" la „Telegraful Romîn" din 8 decembrie
1852: „...am hotărît, scrie el, a da la lumină o gazetă care să
contribuie la învăţătura şi folosul poporului romîn... la înaintarea şi dezvoltarea
sa..." 12 . Aron Florian n-a încetat un moment ca în gazetele lui
„să atingă şi să desbată", cu deosebire, „interesele şi trebuinţele de căpetenie
ale poporului romîn...", să-1 convingă că numai prin îmbunătăţirea
stării "sale poate ajunge la cultură şi fericire.
Afirmaţia că Aron Florian s-a preocupat în mod deosebit de luminarea
poporului nu este o afirmaţie goală: „Telegraful Romîn", în vederile
lui A. Florian şi A. Şaguna, trebuia să fie Telegraful „popular", deci
scris pentru popor, lucru neîngăduit de autorităţi 13 , iar în cuprinsul lui
(în nr. 7—8) A. Florian se întreabă, printr-un articol: „Ce s-a scris si
s-a tipărit pentru poporul romîn?"
In afară de acestea, Aron Florian mai are meritul deosebit de a fi
întemeiat, împreună cu Hill, cel dinţii ziar din Ţara Romînească, ziarul
„Romînia". ~(1838), ziar ce purta, aşa cum observa I. C. Filitti, un titlu
„deschizător de orizonturi". Din nenorocire însă, acest ziar a avut o
viaţa scurtă: de abia un an. Motive de ordin material i-au oprit apariţia.
Munca îndărătnică şi stăruitoare închinată şcolii in perioada de început
a învăţămîntului din Ţara Romînească ca şi aceia Închinată deşteptării
şi luminării poporului, muncă isvorită dintr-o sinceră şi caldă iubire
pentru popor, face din Aron Florian una din figurile cele mai frumoase
şi reprezentative din istoria învăţămîntului muntean şi-1 aşează,
cu cinste, alături de cei mai de seamă întemeietori ai lui.
Aron Florian, ca şi Qheorghe Lazăr, a fost un dascăl neostenit şi
iubit al neamului său.
2. Opera istorică
Opera istorică a lui Aron Florian nu este prea vastă. După el au
rămas relativ puţine lucrări; totuşi, în acel timp, ele au reprezentat foarte
mult. Printre acestea amintim doar cîteva şi anume: „Idee repede de
istoria Ţării Româneşti" (1835—1838), „Elemente de istoria lumii" (1845),
„Manual de Istoria' Principatului Romîniei" (1839) şi „Patria, patriotul
şi patriotismul", (apărută probabil, în prima sa ediţie, în anul 1843, iar
in ultima în 1857). Această lucrare este un adevărat manual de educaţie
cetăţenească atît pentru evenimentele din 1848, cit şi pentru cele din
1859. O importanţă deosebită reprezintă şi „Cursul de istoria Romanilor"
ţinut la Academie, păstrat numai în nişte însemnări.
Unele din lucrările lui Aron Florian sînt lucrări de istorie universală
iar altele de istorie naţională.
12
13
„Telegraful Romîn", 1887, nr. 74.
I. Lupaş, Contribuţiuni la istoria ziaristicii romîneşti ardelene, Sibiu, 1926, p. 78.