1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

asemănare cu cele celtice, căci spre apus costobocii se învecinau cu celţii cotini şi osi, de
'a care, după părerea învăţatului maghiar, ar ii primit acest model -de monedă 23 .
Th. Moniimsen, bazîndu-se, probabil pe textul lui Plinius, îi aşeza pe coastele de NV ale
Mării Negre, aici îndeletnicindn-se cu pirateria şi jefuirea oraşelor de pe coastă 24 .
A. Domaszewski, bazat pe informaţia lui Dio Cassius, îi aminteşte în Carpaţii
Păduroşi 25 . Istoricul francez A. J. Reinach, datorită asemănării cu numele gallilor triboci,
presupune şi pentru oostoboci o origine celtică 26 . Pentru prima dată G. Schütte arată, că
numele neamului costobocilor apare în două capitole diferite din Geographia lui Ptolemaeus,
de unde deduce că existau două ramuri, una locuind în vecinătatea Daciei, iar a
doua mult mai la N, dincolo de Carpaţii Păduroşi, pe cursul mijlociu al Vistulei. Ca
etnic se precizează că sînt de origine dacică 27 . Teoria originii slave, răspmdită de către
Schafarik, a fost din nou susţinută, ceva mai tîrziu, de către istoricul antichităţilor
slave, cehul L. Niedenle 28 . Istoricii germani şi austriaci susţineau însă, şi pe mai departe,
teoria originii nord-tracice, printre care, cel mai de seamă, învăţatul
A. Premerstein care le atribuia teritoriul Moldovei străbătut de rîurile Şiret şi Prut,
unde, după cum constata el, în antichitate se găseau localităţi cu determinativul dava 2S .
Istoricii polonezi, printre care Lusthaus şi Bronislaw Bilinski, sînt de părere că acest
neam a trăit pe ambele povîrnişuri ale Carpaţilor Păduroşi, romanii luptîndu-se cu ei
atît Ia N cît şi la S de aceşti munţi 30 . Cercetătorul romîn C. C. Diculescu, în una din
lucrările sale privitoare Ia neamurile germane din Dacia, îi socoteşte de asemenea daci,
aşezîndu-i prin părţile de NV ale Tisei superioare 31 . V. Pîrvan, urmînd în de aproape
pe G. Schütte, îi socoteşte daci, dintre care, o ramură a lor locuia în N Daciei (înţele^gînd
şi regiunea muntoasă din N Moldovei), aici avînd o vechime ce merge înapoi pîna
în sec. V î. e. n. A doua ramură e dincolo de Carpaţii Păduroşi, pe rîul Oder şi
Vistula de jos, prezenţa lor acolo datorindu-se unei mari mişcări de migraţie în direcţia
NV. Ca criteriu de sprijin în favoarea teoriei unei răspîndiri nordice a dacilor costoboci,
Pîrvan aduce drept mărturie cele două dave — Setidavu şi Susudava — de prin
centrul Poloniei 32 . După Pîrvan cele două ramuri ale costobocilor, departe una de alta,
sînt despărţite de un teritoriu de aproximativ 520 km socotit în lungime. Pentru balcanologul
N. Jokl, acest „trib tracic" este plasat în extrema nordică a ariei de răspîndire
a acestui neam şi anume pe graniţa de N a provinciei Dacia 33 . C. Patsch aşează neamul
costobocilor tot în N provinciei Dacia 34 . Prof. M. Macrea îi localiza în N. Daciei, regiunea
corespunzătoare cu Maramureşul, alcătuind aici o puternică seminţie dacică liberă 35 .
După N. Iorga costobocii sînt celţi, deoarece numele lor prezintă asemănare cu cel al
galliior orientali KOSTOBOI, dar stînd în contact cu tracii, vor avea un rege care
aminteşte de aceştia 36 . Asupra originii acestora cu totul de altă părere se declara, nu de
mult, istoricul ceh Zdenec Needli, care, după ce îi plasează vag, undeva pe pămîntul
de azi a R.P. Cehoslovace, le acordă din nou o origine slavă, ca şi pentru burii lugi 37 .
Ö. Göhl, în Numizmaiikai Közlöny. II (1903), p. 57—61.
2 3
Th. Mommsen, Römische Geschichte, vol. V, Berlin, 1909, p. 221 şi harta VI.
24
După Premerstein, o. c, cai. 1505.
2 5
A. J. Reinach, în Bull, de corr. hell, XXXIV (1910), p. 325, nota 5.
2 6
G. Schutte, Ptolemy's maps of Northern Europe a reconstructwn of the prototypes %
2 7
Copenhaga, 1917, p. 100—1.
2 8
Citat după Premerstein , o. c, col. 1505.
Tn Klio. Beiträge zur alten Geschichte, XII (1912), p. 147.
2 9
Citaţi după Cudriavţev, o. c, p. 64.
3 0
C. C. Diculescu, Die Wandalen und die Goten in Ungarn und Rumänien, Leipzig,
31
1923, p. 2
3 2
V. Pîrvan, o. c, p. 41, 221—3, 281.
N. Jokl, art. Thraker, în Reallexikon der Vorgeschichte, în redactarea lui Max
3 3
Ebert, vol. XIII. p. 280 (vezi şi vol. XV, p. 87).
C. Patsch, Der Kampf um den Donauram unter Domitian und Trajan (Beiträge
3 4
zur Völkerkunde von Südosteuropa, V/2), în Sitzungsberichte der Akademie de Wissenschoften
in Wien, Philosophisch-historiche Klasse, 217, p. 155—6.
M. Macrea în Anuarul Institutului de studii clasice, I, 1 (1928—32), p. 134.
3 5
N. Iorga, Istoria Romînilor, val. I, part. I, Bucureşti 1936, p. 239.
3 6
Z. Nedli, Istoria ceşcogo naroda, tom. I. Moscova 1952, pp. 212—3.
3 7