1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

selor dominante sau a uneltirilor puterilor străine cotropitoare în dauna
dezvoltării ambelor popoare.
Concepţia istorică naţionalistă maghiară în problema Transilvaniei,
de pildă, a stat mai întîi pe poziţiile privilegiilor stăpînului feudal, iar
pe urmă pe poziţiile privilegiilor burgheziei mai dezvoltate. In acelaşi
timp, concepţia istorică burgheză romînă a denaturat în sens şovinist năzuinţele
iuste de e liber are şi de unire naţională a maselor populare romîne
asuprite din Transilvania.
Rîuri de cerneală s-au consumat în această polemică pseudo-stiinţifică,
în timp ce luptele comune pentru libertate, ca şi colaborarea-multiseculară
a maselor populare romîne, maghiare şi germane din Transilvania în făurirea
istoriei, în crearea bunurilor materiale şi culturale, au fost trecute
sub tăcere.
In concepţia istorică feudală maghiară, nobilimea a fost prezentată
drent urmaşa directă a „descălecătorilor" unsuri, iar naţionalităţile, precum
si iobăgimea maghiară drept urmaşii popoarelor învinse, sortite doar robiei
sau cel mult toleranţei. Burghezia maghiară a încercat să salveze
această concepţie orgolioasă, Tansînid teoria aşa zisei „superiorităţi culturale".
In acelaşi timp, burghezia romînă, fluturînd teze despre originea
poDorului: rornîn de-a-dreptul din cuceritorii romani, considera masele maghiare
din Transilvania, dună o convieţuire de aproape o mie de ani, ca
pe nişte venetici. în această concepţie, iobagul a 'fost pus pe acelaşi plan
cu moşierul nobil, iar muncitorul cu capitalistul, desconsiderînd comunitatea
permanentă de interese a celor exploataţi şi asupriţi de orice naţionalitate.
La asa zisele „argumente" ale „priorităţii cuceririi" sau al „originii
mai alese" s-a adăugat argumentul aşa zisei „superiorităţi de rasă" cu
frazeologia împrumutată din arsenalul imperialiştilor colonizatori, argument
răspîndit mai ales în perioada fascizării ţării şi sub dictatura hitler'stă.
..Superioritatea de rasă", enunţată de ambele oărţi air determina,
chipurile, imposibilitatea convieţuirii paşnice a maselor de naţionalităţi
diferite.
Istoriografia naţionalistă săsească din Transilvania a manifestat un
fel de separatism orgolios, alimentîndu-se din amintirile privilegiilor acordate
de habsburgi, din pangermanismul wilhelmian şi din rasismul sinistru
! ,; tlerist. Această istoriografie a vrut să sădească în populaţia germană
din ţara noastră de asemenea ideea „superiorităţii" ei.
Realitatea istorică dovedeşte însă că atunci, cînd era vorba de oprimarea
revoltei maselor populare, reacţiunea romînă, maghiară şi germană
s-au înţeles uşor pe spatele acestor mase. Realitatea istorică dovedeşte
totodată existenţa unor bogate tradiţii de muncă şi luptă comună, a unor
legături trainice, de ordin economic, politic şi cultural, între poporul romîn
şi naţionalităţile conlocuitoare în ciuda concurenţei deşănţate a claselor
dominante, în ciuda uneltirilor puterilor cotropitoare 1 .
1
Cf. Victor Cheresteşiu, Romîni şi unguri, Bucureşti, 1947.