14.01.2014 Views

1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

orice bun fără stăpîn trece în proprietatea statului, că aşa fiind legile<br />

R.S.F.S.R. creează prezumţia generală în sensul că, pînă la proba contrarie,<br />

orice fel de bun litigios de pe teritoriul R.S.F.S.R. constituie un<br />

bun al statului..." 8 .<br />

Este incontesiabil că, condiţiunile care au creat premizele statuării<br />

în Uniunea Sovietică a prezumţiei de mai sus, există cu prisosinţă şi în<br />

patria noastră, Constituţia căreia stabileşte proprietatea exclusivă a statului<br />

asupra'aceloraşi obiecte (exceptînd pămîntul), iar decretele 111/1951<br />

şi 451/1955 declară (ca şi art. 68 codul civil R.S.F.S.R.), că bunurile fără<br />

stăpîn trec în proprietatea statului.<br />

Socotim însă, că problema probaţiunii in .materia acţiunii în revendicare<br />

nu poate fi considerată epuizată prin prezumţia de mai sus. Se<br />

mai ridică următoarele probleme:<br />

a) In acele procese de revendicare în care ambele părţi sînt organe<br />

de stat, prezumţia operează numai în sensul că punctul de plecare al<br />

organului arbitrai şi al instanţei este, că bunul litigios se află în proprietatea<br />

statului, fără ca acesta să poată uşura situaţia organului reclamant.<br />

Instanţa şi organul arbitrai în asemenea cazuri urmează să<br />

verifice, dacă bunul litigios a fost încredinţat spre administrare operativă<br />

tocmai organului revendicant, din posesiunea căruia a ieşit în mod<br />

ilegal, posesiunea organului pîrît fiind astfel lipsită de temei juridic,<br />

adică la baza ei nu se află nici un act administrativ sau contract încheiat<br />

pe baza unui act administrativ de planificare. Verificarea încredinţării<br />

administrării operative directe se impune de însăşi natura acţiunii<br />

în revendicare, ca acţiune petitorie, al cărei caracter distinctiv<br />

este tocmai faptul că instanţa, respectiv organul arbitrai, are a se ocupa<br />

şi de fondul dreptului. In asemenea situaţie organul revendicant — potrivit<br />

art. 1169 codul civil, aşa cum a fost ameliorat prin art. 129 şi 130,<br />

codul de procedură civilă —, urmează să facă dovada conferirii administrării<br />

operative directe privitoare la bunul din litigiu. Intr-ad,evăr conferirea<br />

administrării operative directe pe seama organului reclamant nu<br />

se poate prezuma, căci o atare prezumţie nu ar fi justificată prin nici<br />

un considerent de ordin juridic sau economic. Din contră, organul pîrît<br />

fiind în posesiunea bunului litigios, urmează a se bucura de efectele legale<br />

ale posesiunii, exceptînd bineînţeles efectele art. 1909, care în asemenea<br />

cazuri nu poate avea aplicaţiune.<br />

Necesitatea verificării încredinţării administrării operative directe este<br />

consacrată de legislaţia noastră. In art. 41 al. I, din regulile procedurii<br />

arbitrate pentru Arbitrajul de Stat, aprobate prin H.C.M. nr. 1397 din 3<br />

august 1954, se prevede: „Dacă într-un litigiu între instituţii de stat, întreprinderi<br />

sau organizaţii economice de stat, privitor la dreptul de administrare<br />

operativă directă asupra unui bun, nu se poate stabili (sublinierea<br />

noastră) cui aparţine acest drept sau se constată că, deşi acest<br />

drept aparţine reclamantului, dreptul acestuia la acţiune este prescris, organul<br />

arbitrai va respinge cererea reclamantului şi va aduce, fără în-<br />

8<br />

Citat după A. V. Venedictov, Proprietatea socialistă de stat, voi. II. p. 251.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!