1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

tăţile semnalate de noi mai sus se poate uşor observa că nici nu avem
elemente suficiente pentru a considera limba cărţilor lui Varlaam drept un
grai, necum un „dialect" 19 .
In ce priveşte stilul Cazaniei, avînd în vedere cuprinsul ei variat, nu
putem vorbi de un „stil omiletic", de un „stil liturgic", de un „stil hagiografic"
şi de un „stil literar", — corespunzător cu conţinutul expunerii 20 .
De asemenea nu putem împărtăşi teza că în acest caz avem de a face cu
„stilul literaturii religioase", în sensul de: limba literaturii religioase, datorită
caracterului cărţii. Deoarece stilul unei comunicări priveşte,
în primul rînd, modul de expunere, modul de formulare a gîndirii, în
cazul nostru trebuie să admitem că stilul Cazaniei lui Varlaam este —
întîi de toate — oral, deci cu calităţi artistice literare şi — pe alocuri —
r e t or i c - de s cr i p t i v, livresc, fără calităţi artistice.
In aprecierea rolului Cazaniei lui Varlaam în procesul de dezvoltare
a limbii romine literare, nu trebuie să se neglijeze nici răspîndirea ei,
circulaţia ei. Tipărită într-un tiraj mare şi în condiţii tehnice superioare
pentru vremea aceea, cartea lui Varlaam s-a răspîndit în toate regiunile
locuite de romîni. Fără să mai vorbim de Moldova, peste care autorul
era mitropolit, au fost aflate numeroase exemplare la diferite biserici sau
la particulari in Crişana, Transilvania, Maramureş, Oltenia, Muntenia şi
— mai puţine — chiar în Banat. Bibliotecile Academiei R.P.R. (centrală
şi ale filialelor), bibliotecile universitare, bibliotecile institutelor teologice, majoritatea
bibliotecilor publice din marile oraşe, diferite muzee regionale, au
colecţionat numeroase asemenea exemplare.
Dar cartea lui Varlaam nu s-a răspîndit numai în ediţia tipărită cu
grija autorului, ci şi în copii manuscrise făcute de diferiţi cărturari în secolele
al XVII-lea (încă din primii ani după apariţia ei), al XVIII-lea şi
chiar al XlX-lea. Unele din aceste copii se află depozitate astăzi în diferite
biblioteci; cele mai multe continuă să fie păstrate la diferite biserici sau
de particulari.
De asemenea, Cartea rom'mească de învăţătură a lui Varlaam a fost
folosită efectiv în multe cazanii tipărite. Astfel, redactorii ediţiei a doua a
Cazaniei de la Govora, tipărită la Mînăstirea Dealului (1644), iau de
la Varlaam multe descrieri de vieţi de sfinţi, iar Chiriacodromionul de la
Bălgrad (1699) şi cele de la Bucureşti (1732, 1765, 1768 etc) nu sînt
decît reeditări ale cărţii mitropolitului moldovean.
Informaţii la: N. IORGA, Ist. bisericii romineşti, I, ed. II,
1929, p. 323—324 (despre copii şi folosirea cărţii in ediţii următoare)
şi, în special, în AT. POPA, Cazania lui Varlaam,
1944, p. 11—12 (despre copii), 108—117 (despre folosirea
19
Vezi şi N. Cartojan, Ist. Ut. romîne vechi, II, 1942, p. 111—112. Cu atît mai
puţin întemeiată este teza că limba Cazaniei reprezintă „limba moldovenească". P. Constantinescu-Iaşi,
Ral. culturale romîno-ruse din trecut, 1954, p. 133, afirmă că „traducerea
lui Varlaam... este prima carte în limba moldovenească" (sublinierea noastră.
L. O.). Ceva mai departe, însă, acelaşi autor afirmă că această carte, Cazania, este
„scrisă într-o limbă romînească literară" (id. ib.; sublinierea noastră. L. O.).
2 0
Cf. A. I. Efimov, Istoriia russkogo literaturnogo iazîka, M., 1954, pag. 77 ş. u.