1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

ciaiă diferită şi dacă îşi îndeplinesc cu succes rolul de a servi baza economică
a statelor cu orînduire social-economică opusă, în acelaş timp
căutăm răspuns şi la întrebarea dacă există posibilitatea legăturilor persistente,
organizate şi de cooperare între asemenea state.
In ştiinţa juridică socialistă a devenit deja dominantă concepţia conform
căreia normele dreptului internaţional universal constituie, în măsură
egală, un element al suprastructurii statelor cu orînduire socială
diferită şi că ele sînt elementele similare ale suprastructurilor cu caracter
diferit. De asemenea s-a generalizat în literatura noastră juridică părerea
că dreptul internaţional universal, adică acele norme juridice şi instituţii
de drept care reglementează -relaţiile dintre state de pe bazele principiale
ale egalităţii in drepturi, ale respectării suveranităţii de stat şi
ale neamestecului în afacerile interne, corespund pe deplin intereselor
statelor democratice în actuala etapă a dezvoltării lor. Cu toate că o importantă
parte a principiilor de bază şi a instituţiilor dreptului internaţional
universal au fost concepute încă de burghezia în ascensiune, totuşi
statele socialiste si le-au însuşit şi le-au aplicat consecvent în relaţiile
lor internaţionale. Aici nu este vorba numai de simpla recunoaştere
a normelor juridice internaţionale, ci şi de activitatea conştientă a statelor
de tip nou, activitate ce decurge din esenţa socialismului. Este vorba de
faptul că toate cuceririle progresiste ale trecutului sînt valorificate în procesul
istoric al construirii unei societăţi superioare. în cazul de faţă deci
este vorba despre preluarea conştientă a unor asemenea elemente ale
suprastructurii, care au putut deveni părţi ale suprastructurii societăţii
noi şi îşi îndeplinesc cu succes misiunea de a servi noua bază economică
socialistă.
Politica externă a statelor imperialiste, care calcă în zilele noastre
repetat regulile elementare ale dreptului internaţional, iar în relaţiile
dintre state caută să introducă dominaţia forţei şi nu a dreptului, a adus,
în mod normal, după sine ridicarea problemei: în ce măsură poate să
corespundă dreptul internaţional universal rolului său de suprastructură,
faţă de baza economică a statelor capitaliste, în condiţiile imperialismului?
Tocmai în legătură cu baza economică a societăţii capitaliste, care la
timpul său i-a conceput principiile de bază şi instituţiile, devine problematic
rolul de suprastructură al dreptului internaţional. Cercetarea unilaterală
a politicii internaţionale a guvernelor statelor capitaliste şi în
primul rînd a Statelor Unite, precum şi interpretarea rigidă, mecanică
şi dogmatică a legii economice fundamentale a capitalismului monopolist
contemporan, i-a făcut pe unii să afirme că normele unanim admise
ale dreptului internaţional, îşi pierd treptat rolul ajutător în raport
cu baza economică capitalistă. Majoritatea participanţilor la discuţii
nu şi-au însuşit această concepţie. Nici noi nu o putem accepta,
căci în mod logic acest lucru ar însemna negarea bazei juridice a coexistenţei
paşnice şi colaborării între statele cu orînduiri sociale diferite.
2. Pentru a determina caracterul dreptului internaţional universal,
trebuie, înainte de toate, să cercetăm şi să scoatem în relief din întreg
sistemul condiţiilor materiale de existenţă ale societăţii acele elemente,