1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

III
Dreptul sovietic rezolvă in mod afirmativ această problemă în sensul
că victima prejudiciului are deschisă calea dreptului comun în cazul
cînd cel ce angajează a fost in culpă.
Astfel, dacă „paguba a fost cauzată printr-o acţiune sau omisiune
delictuoasă a întreprinzătorului", angajatul asigurat are dreptul să ceară
întreprinzătorului reparaţiunea integrală a piagubei suferite, „în măsura
în care el n-a obtinut-o pe calea asigurărilor sociale" (art. 413 al. 2 si 3
c. civ. R.S.F.S.R.).
Pentru ca angajatul asigurat să obţină reparaţie integrală ia prejudiciului
pe calea dreptului comun se cer a fi îndeplinite următoarele două
eondiţiuni:
a) aceea ca sumele plătite de organele asigurărilor sociale sub formă
de pensii sau ajutoare- să nu acopere integral prejudiciul suferit;
b) aceea ca prejudiciul să fie rezultatul unei acţiuni sau omisiuni
delictuoaise a celui ce angajează.
Potrivit practicii judiciare sovietice, prin acţiune sau omisiune dehctuoasă
a celui ce angajează se înţelege orice încălcare a regulilor de
tehnică a securităţii sau legislaţiei muncii, săvîrşită în mod culpabil de
către cel ce angajează sau de persoanele însărcinate cu supravegherea
tehnică, care a avut ca urmare un accident de muncă sau o boală profesională.
Autorul sovietic E. A. Fleişiţ 4 îşi pune întrebarea dacă cel ce angajează
este răspunzător de prejudiciul cauzat printr-un accident de muncă
determinat de acţiunea unui alt angajat al său cane se află în preajma
celui vătămat. De exemplu, unul din muncitorii întreprinderii, fără a
observa că pe lîngă el trece un alt muncitor, îl loveşte în cap pe acesta
in timp ce ridica un cleşte, din care cauză cel vătămat pierde un ochi.
în această speţă, Colegiul civil al Tribunalului Suprem al U.R.S.S. a
absolvit întreprinderea de răspundere.
Prof. E A. Fleişiţ arată că nu este de acord cu soluţia dată de Colegiul
civil .al Tribunalului Suprem, aducînd următoarea argumentare care
ni se pare convingătoare: „Concepţia vinei persoanei juridice tnebuie să
fie unică în dreptul civil sovietic. Considerarea unei acţiuni din vina oricărui
lucrător al unei persoane juridice în timpul îndeplinirii îndatoririlor
sale de serviciu ca o acţiune din vina persoanei juridice însăşi, corespunde,
după părerea noastră, noţiunii de persoană juridică, care-şi realizează
totdeauna activitatea sa economică şi tehnică, prin intermediul
oricărui lucrător al său. Considerarea vinei oricărui lucrător în timpul
îndeplinirii îndatoririlor prin care se manifestă activitatea persoanei juridice
ca fiind o vină a persoanei juridice însăşi este cea mai bună metodă
de a stimula o atitudine cuvenită faţă de selecţionarea şi instructajul lucrătorilor,
faţă de supravegherea lucrătorilor, în special, faţă de respectarea
condiţiilor care ocrotesc sănătatea oamenilor muncii" 5 .
4
E. A. Fleişiţ, Cu privire la răsownderea civilă pentru vătămarea sănătăţii, Statul
şi Dreptul Sovietic, nr. 8/1954, p. 34 şi Justiţia Nouă, nr. 2/1955, p. 167.
5
Idem, o. c, p. 168.