Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Se pune însă problema, dacă regula amintită urmează a fi aplicată<br />
fără nici o rezervă în procesele de revendicare ce ne interesează. Socotim<br />
că în această privinţă trebuie să facem o distincţie după cum obiectele<br />
revendicate sînt scoase din circuitul civil sau — prin intermediul contractelor<br />
— se pot afla în circuitul civil. In acest din urmă caz mai trebuie<br />
făcută o altă distincţie, după cum circulaţia are loc prin intermediul<br />
contractelor planificate sau reglementate.<br />
1. In cazul în care obiectele dreptului de proprietate socialistă de stat<br />
sînt scoase din circuit (cazul bunurilor enumerate de art. 7 al Constituţiei),<br />
este manifest, că va trebui să aibă loc o restituire în natură. A<br />
admite contrarul — adică a admite restituirea prin echivalent, chiar dacă<br />
bunul există în natură — ar însemna tocmai atragerea acestor bunuri în<br />
circuitul civil, restituirea prin echivalent însemnînd de fapt o înstrăinare<br />
deghizată cu titlu oneros. Mai este de subliniat, că bunurile amintite formează<br />
proprietatea exclusivă a statului nostru, ceea ce de asemenea exclude<br />
posibilitatea restituirii prin echivalent, căci ar putea avea ca rezultat<br />
intrarea acestor bunuri în proprietate cooperatist-colectivistă, sau chiar<br />
particular-capitalista, situaţie care ar fi în contradicţie cu Constituţia<br />
noastră.<br />
Fondurile de bază ale întreprinderilor de asemenea sînt scoase din<br />
circuitul civil, aşa încît în cazul lor restituirea în natură se impune cu<br />
aceeaşi rigoare.<br />
2. In cazul în care obiectele se află în circuitul civil (cazul produselor<br />
întreprinderilor), problema restituirii în natură sau prin echivalent<br />
nu poate fi rezolvată în mod unitar. Mijlocul juridic al participării produselor<br />
în circuitul civil sînt contractele de furnizare şi în unele cazuri<br />
cele de vînzare-cumpărare. Din punctul de vedere al rezolvării problemei<br />
ce ne interesează rolul determinant îl are categoria din care fac parte<br />
acele contracte de furnizare prin mijlocirea cărora produsele intră în<br />
circuitul civil.<br />
a) Prin mijlocirea contractelor de furnizare planificate, în circuitul<br />
civil se află iaşa zisele produse repartizate din fond centralizat, din. categoria<br />
cărora fac parte: utilajul, combustibilul, materialele de construcţie,<br />
materiile prime agricole, cele mai importante articole de larg consum,<br />
etc. După cum se ştie, repartizarea lor se face pe calea actelor de planificare<br />
care stabilesc o sarcină concretă de plan, atît pentru întreprinderea<br />
consumatoare, care de pe urma repartiţiei primite devine deţinătoarea de<br />
fond, cît şi pentru întreprinderea furnizoare, care a primit dispoziţia de<br />
livrare. Sarcina concretă constă din încheierea contractului ale cărui elemente<br />
principale sînt determinate prin însuşi actul de planificare. In<br />
această sferă a raporturilor deci, nici furnizorul, nici consumatorul nu-şi<br />
pot atege cocontractantul, deoarece actul de planificare stabileşte părţile<br />
viitorului contract. Actul de planificare mai stabileşte cantitatea, felul,<br />
preţul, etc. a produselor de livrat. Toate acestea au ca rezultat că ruta<br />
pe care aceste produse o pot urma este trasată în mod precis de la producător<br />
pînă la consumator. încălcarea acestei rute echivalează cu încălcarea<br />
unei sarcini concrete de plan, privind aprovizionarea economiei na-
Change language