14.01.2014 Views

1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Astfel, în cazul responsabilităţii contractuale, nu se poate obţine<br />

decît reparaţia prejudiciilor previzibile, pe cînd, în cazul responsabilităţii<br />

delictuale, victima are dreptul şi la reparaţia prejudiciilor imprevizibile.<br />

(<br />

Apoi, la responsabilitatea contractuală, clauzele de nerăspundere sau<br />

de atenuare a responsabilităţii sînt valabile, dacă nu e vorba de doi<br />

sau culpă gravă, pe cînd la responsabilitatea delictuală astfel de clauze<br />

sînt fără efect.<br />

In fine, în cazul responsabilităţii delictuale, se ia în considerare orice<br />

fel de culpă, chiar cea mai uşoară, pe cînd la cea contractuală, responsabilitatea<br />

este angajată numai prin anumite culpe, care variază după<br />

natura contractului. * ><br />

Iată o serie de argumente care ne învederează ca mai avantajoasă<br />

pentru angajatul accidentat sau pentru urmaşii săi calea răspunderii extracontractuale<br />

17 .<br />

Considerentul invocat de M. Witzman, cu privire la sarcina probei<br />

în cazul aplicării responsabilităţii contractuale, îşi pierde din importanţă<br />

în faţa argumentelor care pledează pentru aplicarea în materie<br />

a responsabilităţii delictuale. Aceasta cu atît mai mult<br />

cu cît avem în vedere şi condiţiunile reglementării actuale a protecţiei<br />

muncii în ţara noastră, potntfit cărora constatarea şi evidenţa accidentelor<br />

de muncă se face în mod obiectiv de către organe speciale care reprezintă<br />

interesele oamenilor muncii şi care lucrează sub directa supraveghere<br />

a organelor procuraturii, ceea ce uşurează sarcina probei.<br />

Potrivit soluţiei ce o preconizăm, vor fi competente de a judeca<br />

acţiunile introduse de accidentaţi sau urmaşii lor pentru reparaţiunea suplimentară,<br />

instanţele ordinare şi nu instanţele de jurisdicţia muncii.<br />

In concluzie, în condiţiunile social economice din ţara noastră şi<br />

în spiritul legislaţiei R.P.R., reparaţia prejudiciului cauzat angajatului<br />

prin accidente de muncă sau boli profesionale din culpa celui ce angajează<br />

trebuie să fie integrală, fie că se acordă în întregime prin asigurările<br />

<strong>sociale</strong> de stat, fie că pentru diferenţă se va acorda o despăgubire<br />

suplimentară potrivit dispoziţiunilor c. civ. privitoare la responsabilitatea<br />

delictuală.<br />

VIRGIL I. CIMPIANU<br />

Catedra de drept civil<br />

Universitatea „V. Babeş<br />

17<br />

Vezi în acest sens: E. A. Fleişiţ, o. c, Justiţia Nouă, nr. 2/1955, p. 159.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!