1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

mai de grabă ca reprezentant al Banatului, decît pentru pregătirea lui
ştiinţifică.Face apoi multă gazetărie. Nu se va rupe însă definitiv de
vechea lui dragoste din tinereţe: teatrul. Alături de studii istorico-juridice,
el publică şi cîteva piese, în care vibrează încă actorul „înfocat" de la
1848. Amelia sau victima amorului (Buc. 1849), trebuie să fie o melodramă.
Moniimentul de la Călugăreni (Buc. 1871), dramă într-un act,
este o preamărire a lui Mihâi Viteazul ca domnitor popular şi o înfierare
a boierimii care vrea să-1 răpună, în înţelegere cu cîţiva nemeşi maghiari.
Conjuraţiunea lui Catilina, dramă istorică în 5 acte, pe care a început să
o publice în Columna lui Troian (1872, nr. 18 şi urm.) ,ia fost întreruptă
la scena III din actul II. In schimb Proscrisul romin, dramă originală în
5 acte, a fost scoasă în volum (Buc. 1880). Ea se petrece la Cluj, în ajunul
revoluţiei din 1848 şi e plină de exilaţi romini şi poloni, falşi conţi maghiari,
cămătari evrei, crime şi otrăviri — tot atîtea rămăşiţe ale melodramelor
romantice. Retorismul abundă în toate aceste încercări dramatice,
limba e pătată de numeroase latinisme şi franţuzisme, încît uneori ai impresia
că-1 auzi vorbind pe Rică Venturiiano al lui Garagiade.
Celălalt actor romîn de seamă al societăţii lui Farkas, George Seracin,
după revoluţie s-a întors şi el la Lugoj, unde şi-a continuat activitatea
dramatică 57 .
Cu tot eşecul ei, încercarea lui Farkas Iozseî, de a juca teatru romînesc,
a dat cîteva rezultate pozitive:
a stimulat interesul pentru teatrul naţional la romînii ardeleni;
a lansat întîii actori romîni de dincoace de Carpaii, care chiar dacă
nu şi-au putut continua, din motive ştiute, cariera dramatică, s-au folosit
de experienţa turneului din 1847 pentru a străluci o dipă pe scenele romîneşti
de la Bucureşti, din Ardeal şi Banat.
2. Teatrul diletanţilor braşoveni (1852—54)
Spuneam mai sus că cea mai serioasă „replică" dată îndrăzneţei încercări
a lui Farkas, de a juca teatru romînesc cu actori streini, a venit
de la diletanţii braşoveni.
Teatrul romînesc de amatori a fost inaugurat în acest oraş de Gh.
Bariţiu, în 1838. El a continuat apoi, cu mari întreruperi şi la un nivel
foarte inegal, pînă în 1852, cînd, dintr-odată, se consolidează, într-un mod
cu totul neaşteptat, dacă ţinem seamă de condiţiile de atunci, înscriind
o frumoasă pagină in dezvoltarea teatrului romînesc din Transilvania.
Sîntem în timpul cruntei reacţiuni a lui Bach. Orice mişcare politică
e suprimată. Bariţiu însuşi e nevoit să se retragă de la conducerea foilor
braşovene, de care şi-a legat viaţa şi să încerce alte mijloace de existenţă
sau de acţiune, în folosul poporului său. Acţiunea politică e înlocuită cu
cea culturală, de . termen lung. în foile braşovene, singurele organe de
Cf. C. Brediceanu, op. cit., p. 8—9 şi Şt. Măreuş, op. cit. p. 109 unde se reproduce
5 7
în facsimil afişul piesei Ciutura gimjată. o localizare, jucată la Lugoj^ în ian.
1849, printre actorii căreia se găseşte şi George Seracin. Brediceanu spune că era un
„vestit cîntăreţ tenorist". O ştire dini Lugoj, publicată în G Trans. 1851, îl aminteşte
de asemenea printre diletanţii din acest oraş.