1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

ghiare, şi germane din Transilvania pentru libertatea comună. Această
unitate se reafirmă cu tărie, in războiul ţărănesc din 1514 condus de
Dozsa Gyorgy. Pătrunzînd dinspre cîmpia Ungariei în Transilvania pe
valea Mureşului, răsculaţii cuprind şi o parte a Munţilor Apuseni, ataşîndu-li-se
deopotrivă iobagii romîni şi unguri din Ardeal, mica nobilime
romînă din Maramureş, precum şi păturile plebeiene din Cluj, Dej, Turda
şi minerii din Trascău şi Rodna, în bună parte germani 6 . In Banat, răsculaţilor
li s-a ataşat „mare mulţime de popor sîrbesc" 7 .
Răscoala de sub conducerea lui Dozsa este crunt reprimată, dar lupta
iobagilor romîni şi maghiari din Transilvania nu se stinge.
In această perioadă zbuciumată, populaţia diferitelor ţinuturi ale ţării
noastre nu odată îşi oferea adăpost una celeilalte. Cea dinţii biblie ungurească
a fost tradusă în Moldova de către husiţii maghiari refugiaţi în
valea Trotuşului, în prima jumătate a sec. al XV-lea 8 . Tot acolo s-au refugiat
mai târziu şi mulţi dintre secuii, în revoltă continuă pentru redobîndîrea
libertăţilor lor strămoşeşti şi învinşi de fiecare dată de puterea centrală
crescîndă a principilor Transilvaniei.
*
* *
Legăturile poporului romîn cu masele populare maghiare şi germane
din ţara noastră, se întăresc, apoi, în faţa pericolului comun: năvălirile
otomane. In această luptă împotriva cotropitorilor turci, ostile Munteniei,
Moldovei şi Transilvaniei se găsesc deseori împreună. In 1395 banul din
Severin, Losonczy Istvân, precum şi corniţele secuilor Kanizsai Istvân,
in frunte cu ostile lor dau ajutor substanţial lui Mircea cel Bătrîn pentru
eliberarea Ţării Romineşti de sub ocupaţia turcească. „Dacă s-ar intîmpla
să piară Ţara Romînească, aţi pieri şi voi" — scrie în 1431 Alexandru
Aldea, unul dintre fiii şi urmaşii lui Mircea cel Bătrîn către oraşul Sibiu 9 .
Acelaşi scop — întărirea rezistenţei împotriva pericolului otoman —
a fost urmărit şi prin tratatul de alianţă încheiat la 1450 între Bogdan,
domnul Moldovei şi Ioan Hunyadi, prin care cele două parii se legau să
fie „prieteni prietenilor şi duşmani duşmanilor lor" 10 . Poporul de jos din
Transilvania formează nucleul central al oştilor aceluiaşi neînfricat luptător
împotriva turcilor care a fost Ioan Hunyadi guvernatorul Transilvaniei,
legat şi prin persoana lui atît de poporul romîn cît şi de poporul
maghiar 11 .
Cît de strînsă a fost solidaritatea între cele trei principate în acel timp,
o arată scrisoarea braşovenilor, adresată lui Ştefan cel Mare, domnitorul
Cf. Şt. Pascu: Contribuţii noi privitoare la răscoala ţăranilor din 1514 în Transilvania,
6
Studii 1955, nr. 5—6.
Mon. Hung. Hist. Scriptores, I, p. 63.
7
Cf. Kardos Tibor, A huszita biblia keletkezese, Bp. 1953.
8
Hurmuzaki—Dansuşianu, Documente, I, 2, pp. 394—395 şi 431.
9
M. Castăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, II, pp
10
757—758.
11
Cf. Elekes Lajos, A delkelet-europai nepek dsszefogăsa a torok hoditok ellen
Hunyadi hăboruiban în Szăzadok, 1952, nr. 1. '