You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
liste ale sociologiei ţărăniste din cel de al treilea deceniu se prezentau<br />
cîteodată mascate în frazeologie marxistă, în schimb „anticapitalismul"<br />
ideologiei statului ţărănesc se acomodează la demagogia socială a fascismului,<br />
în acest sens declară I. Mihalache la Congresul tineretului<br />
naţional-ţărănesc (1934), că statul ţărănesc va îi un stat anticapitalist<br />
şi antiliberal. Iar în studiul său „Ţărănism şi Naţionalism" defineşte<br />
caracterul statului ţărănesc în felul următor: „Va veni... şi la noi, pe<br />
ruinile capitalismului şi liberalismului, o nouă formă de stat, după<br />
chipul şi asemănarea muncitorului romîn, care e ţăranul. Va fi Statul<br />
naţional-ţărănesc!" 18 . Din definiţia lui Mihalache reiese clar conţinutul<br />
de clasă şi scopul lozincii despre „statul ţărănesc". In atmosfera marilor<br />
mişcări muncitoreşti din primii ani de după războiul mondial, sociologii<br />
ţărănişti — cum am văzut mai sus — au recunoscut măcar în vorbă<br />
nevoia colaborării cu muncitorimea. Cerinţele luptei împotriva alianţei<br />
dintre muncitorime şi ţărănime, alianţă care se realiza sub conducerea<br />
partidului comunist, silea insă în al patrulea deceniu pe acest conducător<br />
al partidului naţional-ţărănesc să nu mai ia, măcar aparent, cunoştinţă<br />
de existenţa şi lupta muncitorimii din Romînia. Pentru el muncitorimea<br />
este identică cu ţărănimea. Insă zadarnic a vrut Mihalache să<br />
scape de muncitorime ignorînd-o. Muncitorimea din Romînia, mişcarea<br />
muncitorească revoluţionară nu depindea de faptul dacă ideologii statului<br />
ţărănesc le-au recunoscut sau nu. In ciuda solipsismului ţărănist<br />
al lui Mihalache, această clasă muncitorească — condusă de partidul<br />
ei — a luptat eroic, tocmai în anii elaborării teoriei statului ţărănesc,<br />
împotriva cercurilor burghezo-moşiereşti care urmăreau fascizarea ţării.<br />
Iar lozinca statului ţărănesc a fost tocmai una dintre manevrele politice<br />
cu ajutorul cărora clasele conducătoare din Romînia burghezo-moşierească<br />
au încercat să stăvilească lupta revoluţionară a maselor muncitoare.<br />
In ce ar consta caracterul anticapitalist al statului ţărănesc? Oare<br />
au pus reprezentanţii „primatului ţărănimii" problema desfiinţării proprietăţii<br />
particulare asupra mijloacelor de producţie? Nici vorbă! In anii<br />
aceştia nevoile de apărare ale capitalismului nu mai permit ridicarea<br />
problemei proprietăţii particulare a mijloacelor de producţie şi a pămîntului,<br />
nici măcar în forma cum a făcut-o Madgearu în studiul său pe<br />
care l-am analizat la începutul acestui studiu. Reprezentanţii teoretici ai<br />
statului ţărănesc în parte ocolesc problema, iar pe de altă parte, îşi<br />
repetă teoriile cunoscute despre necesitatea menţinerii proprietăţii mari<br />
care îndeplineşte „o funcţie socială". După concepţia lor unitatea de bază<br />
economică a statului ţărănesc o formează gospodăriile ţărăneşti bazate<br />
pe muncă, pentrucă in această rezolvare văd antidotul cel mai eficace al<br />
transformării socialiste a agriculturii. E. Ene mărturiseşte deschis: „...în<br />
ce priveşte producţiunea, Statul ţărănesc nu poate vedea decit producţiunea<br />
agricolă individualistă de azi. Trebuie deci să înlăturăm preocupările şi<br />
recomandările celor ce lăsîndu-se întotdeauna convinşi de ultima carte<br />
8<br />
I. Mihalache, Ţărănism şi Naţionalism. Bucureşti, 1936, p. 7.
Change language