You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
nomice ale sale. Pornind de la corelaţia ce există între obligaţia statului,<br />
ca proprietar, respectiv intre obligaţia organelor economice de stat, ca<br />
administratoare operative directe, şi între prerogativele lor, putem constata<br />
că prerogativele statului sînt cu mult mai largi, decit acelea ale<br />
organelor economice ale statului. Statul dispune de drepturi, pe care întreprinderile<br />
şi organizaţiile economice ale statului nu le au, cum ar ii<br />
dreptul redistribuirii mijloacelor de bază şi ale celor de rulment între<br />
întreprinderile sale, în scopul unei organizări mai juste a economiei. Este<br />
cert că prin cele de mai sus nu se pot socoti epuizate deosebirile dintre<br />
proprietatea socialistă de stat şi administrarea operativă directa, dar<br />
asupra lor nu este cazul să insistăm, deoarece autorii studiului au cuprins<br />
în lucrarea lor aceste deosebiri.<br />
Revenind la problema noastră de bază, constatăm că limitele prerogativelor<br />
civile a fiecărei întreprinderi şi organizaţii economice de stat<br />
sînt determinate de obligaţiile de plan ale acestora, prevăzute în legea<br />
planului de stat şi actele administrative de planificare emise pentru executarea<br />
legii. Pe baza acestora se pune întrebarea, dacă drepturile inerente<br />
administrării operative directe cuprind şt dreptul de a pretinde reintrarea<br />
în patrimoniul lor a obiectelor, care se află in posesiunea ilegală<br />
a altor persoane fizice şi juridice?<br />
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să soluţionăm următoarea<br />
problemă: are întreprinderea sau organizaţia econqmică de stat<br />
atare obligaţie, îndeplinirea căreia ar fi condiţionată de exerciţiul acestui<br />
drept? Dacă pentru îndeplinirea obligaţiei, exerciţiul acţiunii în revendicare<br />
este necesar, este neîndoios că întreprinderea sau organizaţia economică<br />
de stat se va putea folosi de această acţiune. Fără îndoială, că întreprinderea<br />
sau organizaţia economică de stat — ca administratoare operativă<br />
— are o atare obligaţie, deoarece statul i-a conferit o parte a<br />
bunurilor sale în scopul de a fi utilizate în mod planificat pentru împlinirea<br />
unor sarcini de plan determinate, fiind deci ţinută de a se îngriji<br />
ca aceste bunuri să nu fie utilizate în nici un alt mod 3 . Pentru îndeplinirea<br />
acestei îndatoriri sînt necesare şi mijloacele juridice corespunzătoare,<br />
printre care şi acţiunea în revendicare.<br />
Dacă legea recunoaşte dreptul de posesie, folosinţă şi dispoziţie organelor<br />
de stat asupra unor complexe de bunuri, trebuie să admitem şi<br />
dreptul acestor organe de a-şi apăra posesia. Dacă posesia este violată —<br />
în majoritatea covârşitoare a cazurilor — se violează şi dreptul de folosinţă<br />
şi chiar de dispoziţie, ceea ce are drept consecinţă imposibilitatea<br />
utilizării planificate a bunurilor, condiţie indispensabilă împlinirii sarcinilor<br />
de plan.<br />
Dacă violarea se produce de către un alt organ al statului, se violează<br />
repartiţia şi utilizarea planificată a bunurilor statului. In cazul<br />
în care violarea se produce de către orice alt subiect de drept (organizaţie<br />
cooperatistă sau altă organizaţie obştească, persoană particulară),<br />
pe lîngă cele de mai sus, se produce şi o atingere a dreptului de proprietate.<br />
In primul caz acţiunea în revendicare apără dreptul de posesie, fo-<br />
3<br />
Dr. Victor Knapp, o. c, p. 238.
Change language