1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

dat ţăranilor — sub presiunea mişcărilor revoluţionare — nu ,a schimbat
de fapt cu nimic structura societăţii capitaliste romîne-. In dosul falsei
democraţii burgheze puterea politică a rămas mai departe în mîinile claselor
exploatatoare, care foloseau masele ţărăneşti înapoiate ca simple
mase de manevre electorale.
In lucrarea sa „Ideologia statului romîn" 31 , Rădulescu-Motru, palemizînd
cu ideologia statului burghez, dezvoltă ideologia statului naţional
romîn ţărănesc. După părerea lui cele două ideologii sînt contrare. Reprezentanţii
ideologiei statului burghez văd asigurarea progresului şi înfloririi
statului în producţia capitalistă, în comerţ şi în industrie. Anii de după
primul război mondial — afirmă Rădulescu-Motru — au spulberat însă
fata-morgana raiului burghez. Mărirea producţiei industriale şi a schimbului
comercial nu mai e posibilă. Nu se mai pot găsi pieţe noi şi ca o
consecinţă statele burgheze au ajuns în criză. Locuitorii lor sînt ameninţaţi
de groaza şomajului. Ideologia statului ţărănesc romîn este o reacţiune
împotriva ideologiei statului burghez falimentar. „Esenţa ideologiei
statului ţărănesc nu justifică ordinea politică a Statului romîn pe consideraţiile
abstracte ale individualismului economic şi pe presupusa dorinţă
de cîştig ce ar fi existînd în sufletul fiecărui individ, ci pe instituţia reală
a gospodăriei ţărăneşti, în care omul, munca şi pămîntul formează un
tot indisolubil, cu o menire în care neamul şi pămîntul se identifică" 32 .
Ascuţişul antiburghez al ideologiei statului ţărănesc, ideologie dezvoltată
de Rădulescu-Motru, nu face din ea o ideologie progresistă. Atitudinea
aceasta antiburgheză este în parte un ecou al conservatismului mai
vechi al lui Rădulescu-Motru, este un ecou al acelei filozofii culturale şi
sociale pe care — sub influenţa Junimii — a reprezentat-o in scrierile lui
din tinereţe. Pe de altă parte, în acest anticapitalism se pot recunoaşte
influenţele ideologiei fasciste precum şi cele ale poporanismului, care pe
la mijlocul deceniului al treilea a reînviat în Europa orientală burgheză.
Ţărănismul de factură nouă al lui Rădulescu-Motru în aparenţă se deosebeşte
de ţărănismul conservativ reprezentat de el în trecut. El declară
că nu vrea să se întoarcă la trecut şi nu este duşmanul oraşului. Cu toate
acestea în străduinţele lui de a lichida statul burghez el nu vrea să se
sprijine pe muncitorimea de la oraşe. Concepţia lui în mod obiectiv se îndreaptă
neschimbat împotriva alianţei dintre clasa muncitoare şi ţărănime.
Cu scopul acesta îşi menţine teoria falsă şi antiprogresista — dezvoltată
în scrierile lui mai vechi — despre contradicţia de neînvins dintre
mentalitatea muncitorimii şi a ţărănimii. Cu toate că se izolează de |tnisticismul
ortodox, totuşi nu renunţă la teoria lui despre legătura mistică
dintre ţăran şi pămînt. Nici nu poate renunţa la aceasta, pentrucă ea
joacă un rol de bază în argumentarea lui referitoare la antagonismul
dintre mentalitatea muncitorului şi a ţăranului. „Pentru ideologia Statului
ţărănesc raportul dintre muncitorul agricol şi pămînt este un raport
de dumnezeiască misiune naţională (sublinierea mea G. E.) cu de-
31
3 2
C. Rădulescu-Motru, Ideologia statului romîn. Bucureşti, 1934.
Idem, o. c, p. 19.