1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

pentru limba şi cultura naţională, naţionalismul burghez. Acest naţionalism
îşi va arăta şi mai mult colţii după 1840, cînd se încearcă impunerea
prin legiuiri de stat a limbii maghiare şi celorlalte naţionalităţi din Ardeal.
Teatrul era considerat un mijloc foarte eficace pentru a introduce
această limbă îţi sinul clasei de mijloc care se ridica.
Teatrul german şi maghiar din Ardeal au contribuit cu siguranţă la;
formarea culturii teatrale a romînilor din Transilvania şi le-a crescut do-<
rinţa de a avea un teatru naţional. Spuneam mai sus că tinerii romîni care
făceau studiile în şcoalele germane şi maghiare, urmăreau cu interes teatrul
şcolar. Ei asistă apoi la spectacolele trupelor germane şi maghiare, chiar
cîn3 autorităţile şcolare le pun oprelişti. „Apucasem a merge de cîte treipatru
ori la teatru, în Cluj, însă numai pe furiş, mai ales toamna, cam peţ
la începutul cursurilor, pentrucă pe atunci mergerea la teatru era oprită
studenţilor ( = elevilor) sub pedepse grele, cum carcere, note rele, etc."
— spune Bariţiu, care şi-a făcut studiile la liceul catolic din Cluj 6 .
Asistă apoi la aceste spectacole publicul rominesc d ; n oraşele din
centrul şi sudul Ardealului, care a crescut şi el în număr, mai ales prin
ridicarea burgheziei.
Oraşul ardelean cu cel mai numeros public romînesc, cu cea mai
puternică burghezie este Braşovul. încă din primele decenii ale veacului
al XlX-lea, trupele germane şi maghiare caută, în diverse forme, să atragă
favoarea spectatorilor romîni de aici.- Astfel, încă în 1818, trupa germană:
a lui J. Gerger reprezintă aici, în, limba romînă, Vecinătatea periculoasă\
de Kotzebue 7 .
Publicul romînesc al Braşovului creşte în mod considerabil după 1821,
cînd se refugiază aici un mare număr (mai multe mii!) de boieri din Ţara
Romînească, speriaţi de răscoala lui Tudor şi represiunea care i-a urmat.
Ei aduc, în carele şi pungile lor, mari bogăţii, stoarse din sudoarea clăcaşilor
şi, cu toate că sint îngrijoraţi de situaţia în care au ajuns şi oftează
mereu după averile lăsate dincolo de munţi, nu se pot lipsi de petreceri
şi distracţii. Vine cu ei şi opera italiană care i-a distrat la Bucureşti.
Intre 3. V şi 15. VI 1821 ea dă la Braşov 11 spectacole 8 . Se pare că au,
organizat aici şi spectacole de diletanţi în limba greacă 9 . Şi cujm sînt nevo-'
iţi să rămînă mai mulţi ani aici, trupele germane şi maghiare continuă
să le caute favoarea. Astfel, la 28. IX 1822, trupa germană a Iosephinei
Uhlich improvizează, gîndindu-se cu siguranţă la aceşti băjenari, sceneta
(sau tabloul) Die Flucht der Bojaren; iar în 14. XI se dă sceneta Horia
ut'id Kloschka in der Schenke, care de bună seamă nu ena o apoteoză a celor
doi eroi populari, pentrucă nici boierii n-aveau poftă de aşa ceva şi nici
Gheorghe Bariţiu, Thalia şi Melpomena in Transilvania, în Transilvania, 1^70,
6
nr. 11, p. 132.
7
Afişul reprodus în facsimil în Ştefan Mărcuş, Thalia romînă. Contribuţiuni la
istoricul teatrului romînesc din Ardeal şi Banat şi părţile ungurene, Timişoara, 1945
(între p. 80—81). El a fost semnalat mai întîi de Horia Petre-Petrescu în Revista
teatrală, I (1913) care-1 datează însă din 1815, de sigur greşit.
I. Lupaş, Cum trăiau la Braşov refugiaţii din Ţara Romînească în cursul revoluţiei
8
lui Tudor Vladimirescu, în Ţara Bîrsei, IV (1932), p. 200—202.
Bariţiu, op. cit., p. 1433.
9