1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Articolul din codul penal incriminind huliganismul, spre deosebire
de formele de redactare de pină acum, este foarte elastic in redactarea lui.
Acest articol, completînd golurile de pină acum, cuprinde apărarea acelor
reguli de convieţuire socialistă, care pină atunci nu au fost apărate de
dreptul penal. Această definiţie generală dată de articolul de mai sus, în
majoritatea cazurilor este justă, însă în unele cazuri provoacă dificultăţi
in delimitarea faptelor şi justa lor calificare juridică. Cea mai miare dificultate
se datoreşte faptului că articolul de mai sus nu determină acţiunile
formînd latura obiectivă ia infracţiunii de huliganism. Aceasta se justifică
prin faptul că atitudinile pot fi foarte variate, astfel încît nici nu am putea
avea asemenea pretenţii şi numai studiind cazurile cristalizate în practica
judecătorească şi urmând calea arătată de literatura juridică putem construi
un sistem schematic, care să ne apropie de perspectiva rezolvărilor,
în cele ce urmează vom examina trăsăturile (elementele) conţinutului infracţiunii
de huliganism.
Obiectul juridic al acestei infracţiuni este ordinea obştească. Aceasta
se exprimă şi prin faptul că articolele care sancţionează această infracţiune,
legiuitorul le încadrează sub titlul nou denumit „Infracţiuni contra ordinii
obşteşti".
Noţiunea de „ordine obştească", formînd obiectul juridic al infracţiunii
de huliganism, trebuie delimitată de noţiunea de ,,ordine socială"
şi „ordine constituţională". Ordinea obştească este o noţiune mult mai largă
decît cele două amintite mai sus, cuprinzînd totalitatea regulilor privitoare
la convieţuire socială existente într-o anumită orînduire socială. Prin urmare,
în cazul nostru, obiectul juridic al articolului 578 4
din C. pen. este
totalitatea regulilor privitoare la convieţuirea socială în societatea socialistă.
Una dintre trăsăturile importante ale infracţiunii de huliganism —
ţinind seama de cele enunţate mai sus — constă tocmai în faptul că prin
încălcarea regulilor de convieţuire socialistă se aduce o atingere ordinei
obşteşti. Prin această infracţiune se lezează în ultimă instanţă tocmai ordinea
obştească.
Pare să fie în contradicţie cu cele arătate mai sus faptul că majoritatea
acţiunilor huliganice se săvîrşesc faţă de persoane. Or, această împrejurare
— adică săvîrşirea faptei în dauna persoanelor — în realitate
nu schimbă prin nimic constatările noastre de mai sus. In asemenea cazuri,
în afară de scopul urmărit de făptuitor şi caracterul împrejurărilor
comiterii faptei, atingerea obiectului juridic va fi acel criteriu distinctiv
sigur, care va delimita actele de huliganism de alte obiecte juridice: de
grupul infracţiunilor îndreptate împotriva integrităţii corporale, onoarei,
averii etc. a persoanelor. In consecinţă obiectul nemijlocit al faptei (corp
uman, bunuri) nu influenţează posibilitatea de a stabili exact obiectul
juridic.
Avînd în vedere obiectul juridic specific al infracţiunii de huliganism,
nu este exclusă nici posibilitatea ca această infracţiune să formeze concurs
ideal cu alte infracţiuni. Spre exemplu, prin săvîrşirea unei acţiuni huliganice
se provoacă mari pierderi în proprietatea obştească.