1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

ilită dinainte, a altor cuvinte pe de o parte din categoria floare, iar pe
de altă parte din categoria fructe, ca de ex. lalea, pere, prună, violete,
cireşe etc. In acelaşi timp întărirea verbală s-a redus la aprobarea sau
dezaprobarea dată după executarea reacţiei.
Prin acest procedeu s-a obţinut generalizarea selectivă a reacţiei cu
mina stingă la toţi stimulenţii din categoria floare, iar a celei cu mîna
dreaptă la toţi stimulenţii din categoria fructe.
Generalizarea s-a realizat la toţi subiecţii fără excepţie, indiferent
de vîrstă — dar nu cu aceeaşi rapiditate. Media numărului de aplicări
ale stimulenţilor, necesare pentru obţinerea generalizării la copii de 8—10
ani, era de două ori mai mare decît la studenţi.
După ce subiecţii au rezolvat această problemă şi au fost în stare
să dea relatări verbale juste asupra generalizării făcute, am trecut la
etapa a doua a experienţei.
Subiecţilor li s-a atras atenţia că de acum înainte nu se va mai
indica dacă au reacţionat bine sau dacă au greşit.
Etapa a doua a început cu aplicarea stimulentului trandafir, la care
subiecţii reacţionau potrivit legăturii condiţionate formate în etapa întîia.
După acest stimulent în loc de măr s-a dat un stimulent verbal nou şi
anume cUvîntul corb. La acest cuvînt majoritatea subiecţilor au reacţionat
cu mina dreaptă, adică s-a declanşat reacţia care în etapa întîia era
asociată cu stimulenţi din categoria fructe. Pe urmă ş-au aplicat o serie
întreagă de cuvinte care semnalizau diferite animale sau diferite
plante, ca "ele ex. leu, violete, şarpe, fluture, cireşe, varză, măr etc.
In cursul aplicării acestor stimulenţi am constatat un fenomen foarte
interesant şi anume schimbarea „spontană" a reflexelor condiţionate formate
în etapa I-a, 80 la sută dintre studenţi şi 40 la sută dintre copiii de
8—10 ani, datorită introducerii stimulenţilor din. categoria animal, nu
mai reacţionau în mod deosebit la flori şi la fructe, ci generalizau reacţia
cu mîna stingă la numirile verbale ale oricărei plante şi reacţionau cu
mîna dreaptă la numirile de animale.
Această schimbare a intervenit fără ca experimentatorul să fi procedat
prin stingeri sau întăriri noi la schimbarea generalizării formate în
etapa anterioară a experienţei.
La stimulentul verbal măr, pere, cireşe etc. subiecţii nu mai reacţionau
cu mîna dreaptă ca mai înainte, ci dădeau şi la aceste cuvinte aceeaşi
reacţie ca la cuvintele din categoria floare.
S-a realizat deci un fenomen de comutare a legăturilor condiţionate
şi anume s-a realizat o comutare în procesul de generalizare în cadrul
structurilor dinamice corticale.
In acest caz generalizarea se realizează într-o sferă mai largă cuprinzând
în locul categoriei floare, categoria plante şi în acelaşi timp se
inhibă diferenţierea categoriei floare de categoria fructe, diferenţiindu-se
categoria plantă de categoria animal. Factorul care a determinat această
comutare în procesul de diferenţiere şi generalizare a fost aplicarea stimulentului
verbal corb după stimulentul trandafir. Prin diferenţierea acestor
doi stimulenţi, procesul de diferenţiere se generalizează selectiv pînă