1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Numărul mişcărilor urbane din Transilvania -medievală pină in secolul
al XVII-lea e redus, fapt de altfel explicabil: păturile sărace, plebea
urbană pestriţă erau lipsite de obicei de orice putere în faţa „autorităţii
[urbane, S. G.] organizate, bine înarmate, care le supraveghea cu gelozie"
32 . Din acest considerent analiza tentativei de răzvrătire a lui Gheorghe
blănarul prezintă un interes deosebit. E unica „mişcare" din Braşov
atestată documentar pină in secolul al XVII-lea. încercarea noastră de
a reconstitui evenimentele va fi lacunară ca şi sursele documentare contemporane
pe care le-am avut la îndemînă; trei acte ale reginei Isabelia,
din 19 martie şi 18 aprilie 1557 33 , două pagini din cronica lui Hieronimus
Ostermayer, însemnări laconice din socotelile villicilor şi alte cîteva surse
de informaţie.
Georgius pellio (rar menţionat ca Joerg Kyrsner) era blănar, după
cum dovedeşte şi apoziţia latină, legată de pronumele său aproape in
toate izvoarele care-1 menţionează 34 , tl făcea parte din numărul relativ
redus de meşteşugari admişi la unele funcţiuni de conducere în oraş, după
un îndelungat stagiu ca centumvir sau jurat. Pentru prima dată îl găsim
menţionat în anul 1532, cînd face parte din rîndul centumvirilor^ şi apoi
din 1533, ca jurat (civis juratus) 36 . In anul 1542 Gheorghe blănarul e administrator
al viilor şi procurator (Schaffner), în 1545 jude de Şercaia şi
Pîrîu (Sarkan et Porro), la 1549 vigesimator, peste trei ani administrator
(provisor) al moşiei Noul 37 , în 1553 villicus 38 şi in anul 1555 castelan de
Bran 39 . Din anul 1555 nu-1 mai găsim în rindurile slujbaşilor oraşului:
socotelile procuratorilor din 1556—67, protocoalele sfatului (liber aciuarius)
din 1558—1580 şi socotelile villicilor după 1557 nu-i mai menţionează
numele.
Incepînd cu anul 1533 Gheorghe blănarul îndeplineşte şi diferite sarcini
publice mai mult sau mai puţin importante. El e trimis de municipalitate
cu diferite însărcinări la Turda, la cămăraşul Fr. Dobo, la executarea
sentinţei împotriva unor hoţi de cai de la Feldioara, cu daruri de nuntă
la Francisc Lazar, la Dumitru Majlath, Mihail Hegyes ş. a. — slujbaşi ai
voievodului sau fruntaşi din alte oraşe; întîmpină pe negustorii braşoveni
(1520—1561) la Kemeny, op. cit., p. 57—58. Teutsch, G. D., op. cit., p. 278—279, remarcă
pe bună dreptate: „Se pare că în această mişcare sîngeroasă a ieşit totodată la
iveală îndîrjirea breslelor împotriva stăpînirii oligarhice (Geschlechterherrschaft)" (p. 279).
Marx-Engels, Die deutsche Ideologie, Berlin, 1953, p. 50; cf. pentru chestiunea
3 2
luptei interne din oraşele regatului maghiar în sec. XV: Sziics J., Ceh es vâros a XV.,
szăzadban, în Az Edtvds Lorând tudomânyegyetem evkonyve, Budapesta, 1953,
p. 116—145 şi idem, Vărosok es kezmăvesseg a XV. szăzadi Magyarorszăgon, Budapesta,
1955, passim.
1
Cf. Privilegii, nr. 467—468 şi 469, Arh. Stat. Or. Stalin; menţionate de I. Veress,
3 3
op. cit., p. 463, n. I.
3 4
Lipsa din Arhivele Statului Or. Stalin a registrului din 1424—1624, cu lista membrilor
breslei blănarilor (menţionat în Verzeichms cler Kronstădter Zunft-Urkunden,
p. 19—20, nir. 2) nu ne-a permis să identificăm poziţia pe care Gheorghe blănarul o
ocupa în această breaslă.
Quellen, II, p. 282.
3 5
Stenner, op. cit., p. 81.
3 6
Ibidem.
37
3
» Cf. Villicats (Honnen) Rechnungen 1549—53, III, e/9. Arh. Stat. Or. Stalin.
Stenner, op. cit., p. 81.
3 9