1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Art. 674 c. tiv. vorbeşte numai de fraţi şi surori din căsătorii deosebite,
ceea ce se explică prin aceea că secţiunea in care el este cuprins
se referă numai la rudele colaterale „legitime". S-ar putea oare susţine
că dispoziţia specială a art. 674 c. civ. se aplică numai fraţilor şi surorilor
născuţi din căsătorii deosebite? Credem că nu. Modul de împărţire
al succesiunii prevăzut de art. 674 c. civ., trebuie să se aplice deopotrivă
şi fraţilor şi surorilor (cu părinţi deosebiţi) născuţi dinafară căsătoriei,
cît şi celor a căror rudenie cu defunctul rezultă din înfierea cu efecte depline
de filiaţie firească care produce aceleaşi efecte ca şi rudenia firească
din căsătorie, căci legiuitorul a urmărit să deosebească pe fraţi şi surori,
in ce priveşte întinderea dreptului lor de succesiune, după cum ei au
aceiaşi părinţi sau părinţi deosebiţi, raţiune care este valabilă şi în cazurile
la care ne referim. Apoi, în spiritul egalitar al codului familiei, nu
s-ar putea admite ca fraţii şi surorile consîngeni şi uterini dinafară căsătoriei
să fie mai bine trataţi decît cei din căsătorie, iar cei primari dinafară
căsătoriei mai puţin bine trataţi decît cei din căsătorie. In fine,
fraţii şi surorile dinafară căsătoriei, cît şi fraţii şi surorile a căror rudenie
cu defunctul izvoreşte din înfierea cu efecte depline de filiaţie firească,
fiind cu totul asimilaţi cu cei din căsătorie de către codul familiei,
urmează că vor avea aceiaşi situaţie juridică ca şi cei din căsătorie, din
toate punctele de vedere, deci şi din punct de vedere succesoral.
Dispoziţia specială a art. 674, c. civ. se aplică şi descendenţilor fraţilor
şi surorilor cu părinţi deosebiţi, deşi legiuitorul nu-i menţionează
expres, soluţie care rezultă implicit din raţiunea care stă la baza acestui
text de lege.
Menţinerea art. 674 în viitorul cod civil al R.P.R. nu ni se pare însă
indicată, căci el stabileşte o inegalitate succesorală între fraţi şi surori
pentru motivul că au părinţi deosebiţi, fapt de care ei nu sînt vinovaţi şi
din cauza căruia unii din ei n-ar trebui să sufere o restrîngere a drepturilor
lor de succesiune, cu atît mai mult cu cît libertatea de a testa îngăduie
lui de cujus să le modifice cotele de succesiune dacă doreşte.
12. Drepturile de succesiune ale părinţilor şi ale fraţilor şi surorilor,
precum şi ale descendenţilor acestora, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare
p'ină la codul familiei. In codul civil burghez de la 1864, mama
„naturală" şi rudele ei — deci fraţii şi surorile defunctului, precum şi
descendenţii acestora —, veneau la succesiunea copilului natural, fără
insă ca mama naturală să sufere concursul fraţilor şi surorilor defunctului
ori a descendenţilor lor, care nu erau chemaţi la succesiune decît în lipsa
mamei naturale (art. 678, c. civ.), ceea ce reprezenta o discriminare
inexplicabilă între mama/naturală şi mama legitimă, ca şi între surorile
şi fraţii naturali şi cei legitimi. In schimb, tatăl natural şi rudele acestuia
nu veneau niciodată la succesiunea copilului natural, precum nici acesta
nu venea niciodată la succesiunea celor dintîi.
Potrivit legii nr. 445 din 10 iulie 1943, tatăl natural şi rudele sale
nu veneau niciodată la succesiunea copilului natural recunoscut voluntar,
deşi acesta din urmă era chemat la succesiunea tatălui natural cu