1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

tea Daciei, Alpes Bastarnicae, fiind vorba de unul şi acelaş neam, care,
în trecut, ţinuseră vreme îndelungată, în stăpînirea lor, regiunile de la
răsărit de Carpaţii orientali.. In consecinţă, costobocii transmontara, care
se întind pînă la munţii peucinilor, sînt de localizat în jumătatea de N a
Moldovei, întinzîndu-se către miazănoapte pînă pe cursul superior al Nistrului,
în regiunea Cameneţ-Podolsc şi Regiunea Transcarpatică, aici ei
fiind purtătorii culturii Lipicka 47 şi unde se întîlnesc cu populaţia Igylliones
şi Stavani (termen pe care Schafarik încearcă să-1 corecteze în
CAAYANOÍ) şi care puteau să formeze două ramuri înaintate ale slavilor
de răsărit.
Al doilea izvor luat în ordinea importanţei, îl constituie rezumatele
bizantine ale istoriei lui Dio Cassius (LXX, 12) şi anume pasagiul referitor
la luptele şi relaţiile diplomatice duse de guvernatorul Daciei Sex.
Cornelius Clemens, între anii 170—172, cu neamurile dacice, germanice
şi, probabil, şi slave, din NV şi N provinciei, cu scopul de a te desface
din coaliţia germano-sarmatică, pornită împotriva imperiului. Cu ocazia
acestui eveniment, aflăm că la N provinciei Dacia, exista o Iară a costobocilor
— THN TQN KOCTOYBÓKQN XQPAN —, care probabil că în urma
defecţiunii costobocilor din anul 170 e. n., la îndemnul lui Corn. Clemens,
ţara acestor vecini, deveniţi acum atît de supărători, este ocupată prin
război de către tribul vandalic al hasdingilor. Din textul lui Dio Cassius
se vede însă, că odată cu ocuparea ţării costobocilor, hasdingii vor jefui şi
provincia Dacia. Din această informaţie deducem din nou acelaşi lucru, că
această „ţară a costobocilor" era învecinată cu linia de N a provinciei,
deci dincolo de linia de apărare a castrelor: Porolissum-Tihău-Căşei-Ilişua-
Orheiul Bistriţei şi nu trebuie căutaţi prea departe tocmai prin Polonia,
pe malurile Vistulei, cum procedează V. Pîrvan 48 .
4 7
M. Smiszko, Kultury wczesnego okresu, p. 26 şi urm. un număr de 60 de morminte
de incineraţie şi 7 de inhumaţie, descoperite încă în 1889 pe teritoriul localităţii
Lipica Gorna, raion Rohatyn. Inventarul ceramic este cel cunoscut din aşezările La
tène dacice de pe cuprinsul teritoriului romînesc (pl. VI—XII: ceaşcă dacică, vase
cenuşii cu picior înalt şi cu buze evazate. vase de tradiţie hallstattiană de forme bitronconic'e,
etc.) şi trebuie să recunoaştem că pînă în prezent, sînt singurele descoperiri
arheologice, care atestă ritul de înmormîntare în necropolele dacice în sec. I—II e. n.
Alte descoperiri de morminte şi urme de aşezări aparţinînd culturii Lipicka au fost descoperite
la Hryniov (r. Bobrka), Dzwinogrod (r. Bobrka), MalecbQ'w (r. Lvov), Strutyn
Nizny (r. Dolina). Uneori alături de cimitire s-au găsit şi crematoriile p, 26 şi urm.,
vezi şi harta de la sfîrşit). Această cultură e prezentată şi în monografia întocmită
de Smiszko, T. Sulimirski şi K. Myczkowski, Przyczynki do pozmania epoki cesartwa
rzymkiego potudniowow-schodniej Polski (Matériaux de l'époque romaine au sudest
de Pologne), Lvov, 1934, după recenzia prof. R. Vulpe, în Revista istorică romînă,
IV (1934), p.320, unde se enumera peste 21 de localităţi cu urmele acestei culturi, dintre
care la unele cu interesante urme de locuinţe.
' 8 O. c, p. 221—2. Sex. Cornelius Clemens a fost dux trium Daciarum între anii
170—172 (vezi A. Stein, Die Reichsbeamten von Dazien, în Dissertâtiones Pannonicae..
ser. 1, nr. 12, Budapesta 1944, p. 44). Că ţara costobocilor transmontani a
fost ocupată de vandalii hasdimgi a arătat-o şi Smiszko, o. c- .p. 177—82, a căror
cimitire s-au găsit şi pe teritoriul culturii Lipicka. Prof. K. Horedt îmi atrage însă
atenţia, că urme vandalice din sec. II s-au sesizat şi în N provinciei Dacia; vezi