1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

„Voievodul ţiganilor arăta ca un cîrpaci de căldări de pe la noi, iar
soţia sa ca ţigăncile de pe la noi care practică o anumită meserie. In realitate
însă nu aşa se îmbracă ţiganii nomazi de pe la noi şi cu aţît mai
puţin voievodul lor. Ţiganii „minorum gentium" arătau foarte bizari. Erau
- figuri întunecate, unii erau mascaţi ca neşte sfinţi inchizitori sau ca alte
fiinţe fioroase, dar nu ca ţigani."
Nici costumele celorlalţi actori n-aveau o culoare cit de cit corespunzătoare.
O actriţă e criticată că întoarce prea mult spatele publicului şi,
cînd nu-şi cunoaşte rolul, rîde ea însăşi de acest lucru.
Am insistat mai mult asupra cronicii din Siebenburger Bote, pentrucă
e cea mai dezvoltată, din cîte s-au făcut spectacolelor lui Farkas. Ea pare
scrisă de un sas care a petrecut şi dincolo de Carpaţi — ziarele săseşti
din Ardeal publică în acest timp temeinice corespondenţe din Principate
—, bun cunoscător al limbii romîne şi al problemelor legate de cultivarea
ei, discutate atunci în cercurile romîneşti de pe ambele laturi ale Carpaţilor.
Ion Puşcariu e mai îngăduitor în aprecierile pe care le face în corespondenţa
amintiră. Nici el nu e mulţumit de limbajul supraîncărcat de
latinisme, neadaptate spiritului limbii romîneşti, sau de maghiarismele, tot
aşa de numeroase şi indigeste; versurile iau fost traduse apoi din cuvint
în cuvînt, fără nici o considerare pentru prozodie — „toate acestea —
spune el — ne lupeau citeodată urechile".;. Cu toate acestea, e bine că
spectacolul a avut loc. El a stimulat interesul pentru studiul limbTi noastre,
nu numai la romini, ci şi la saşi.
Corespondentul gazetei lui Cipariu, Organul Luminării, afirmă că mai
reuşite au fost reprezentaţiile pieselor Preciosa, Elisena clin Bulgaria şi
Soldatul fugit. In toate s-a remarcat, în mod deosebit, actorul Vasiie
Maniu 48 . El ne mai informează că, de la Sibiu, trupa va merge la.Făgăraş,
apoi la Braşov şi, în fine, în Ţara Românească.
De fapt, la 18 martie, trupa lui Farkas e la Făgăraş, după cum ne
anunţă corespondentul din acest oraş al ziarului maghiar din Cluj Mult
es Jelen (nr. 29 din 11 apr.). Sosirea actorilor — spune acest corespondent
— a fost aşteptată cu multă nerăbdare de către puţinii unguri din
Făgăraş, care se plictiseau de moarte. Cînd colo, spre marea surpriză nu
numai a lor, ci şi a rominilor, se trezesc cu nişte afişe romîneşti. Aşa ceva
nu s-a mai văzut în Făgăraş! Iată de ce sălile sînt şi aici arhipline. Se
reprezintă: Soldatul fugit, Preciosa, Căciula sunătoare, Elisena în Bulgaria
şi Şapte fete-n uniformă, toate în limba romînă. Corespondentul maghiar
e mulţumit de frumuseţa costumelor şi de jocul actorilor, nu însă şi de
limba traducerilor. Pentru a o înţelege — spune el — e necesar să cunoşti
bine limba latină 49 .
La începutul lui aprilie „societatea teatrală" a lui Farkas e la Braşov.
E popasul ei cel mai lung, proba ei cea mai grea. Spectacolele încep
4 8
B. C, Teatru rominesc, în Org. Lum., 1847. nr. 10 din 8. III. O scurtă
menţiune despre spectacolele de la Sibiu, şi în G. Trans. 1847, p. 75, unde cronica
din Siebenburger Bote e considerată prea, „aspră".
4 9
Cronica din Mult es Jelen e semnalată şi în Org. Lum. nr. 15 din 5. IV. 1847.