1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

hologice ale poporului romîn, adică acei factori pe care se întemeiază
„romînismul".
In ceea ce priveşte trecutul, concepţia nouă a lui Rădulescu-Motru
reînvie teoriile pe care le-a expus în scrierile lui mai vechi. De astă dată
atacul lui nu se îndreaptă împotriva politicianismului, ci împotriva aşa
numitului naţionalism vechi. In schimb fenomenele pe care le biciuieşte
acum pe motivul că ar fi greşeli ale naţionalismului vechi, sînt în esenţă
aceleaşi ca cele criticate sub numele colectiv de politicianism. Vechiul
naţionalism romîn a fost — după părerea lui — o noţiune şi o direcţie
împrumutată. Ierarhia valorii nu şi-a întemeiat-o pe specificul romînesc,
ci pe iluzii împrumutate din lumea burgheză a Europei. Naţionalismul
vechi anume s-a simţit obligat să copieze instituţiile moderne burgheze
din Apus, dar acestea nu s-au potrivit cu specificul romînesc. Pentru naţionalismul
vechi viitorul romînimii coincide cu prezentul francez sau
englez. El şi-a luat drept punct de orientare umanismul abstract, noţiunea
omului abstract, în loc să fi avut curajul să fie romîn. Iluziile acestea
însă au costat foarte mult. S-a creat o birocraţie goală cu o sumedenie
de funcţionari, pe care statul nu-i poate plăti, în schimb nu a existat o
preocupare de ex. de sănătatea poporului. Şcoala a educat numai pentru
forma de viaţă orăşenească,, burgheză; învăţătorii de la ţară abia aşteaptă
să poată evada din sat. Justiţia e foarte costisitoare etc.
Ca şi în lucrarea lui din tinereţe, intitulată „Cultura romînă şi politicianismul",
Rădulescu-Motru face constatări critice juste în legătură cu
situaţia politică şi culturală din Romînia burghezo-moşierească.
Aspectele negative pe care le înşiră, au existat într-adevăr. Totuşi
critica Iui nu este constructivă, căci, pe de o parte cauzele prin care explică
fenomenele nu sînt juste, iar pe de altă parte soluţiile pe care le
propune sint antiprogresiste. Izvorul relelor sociale ale Romîniei burghezo-moşiereşti
nu trebuiesc căutate in anumite curente ideologice străine
de sufletul rornînismului, indiferent că le numim politicianism sau naţionalism
vechi. Caracterul fals şi formalist al instituţiilor democratice
nu se datoreşte faptului că aceste instituţii ar fi fost în contradicţie cu
structura sufletească a romînilor, ci faptului că burghezia, devenită reacţionară,
s-a împăcat cu clasa moşierească, a trădat democraţia şi idealul
libertăţii şi a renunţat să desăvîrşească revoluţia burghezo-democratică.
Dictatura burghezo-moşierească a aservit ţara intereselor capitaliste interne
şi externe, precum şi puterilor imperialiste. Datorită acestui fapt,
Romînia a rămas un stat dependent, cu o industrie şi agricultură ina
poiată. Pentru mizeria în care trăiau masele, pentru starea sanitară şi
culturală înapoiată nu e vinovat nici materialismul, nici umanismul, ci
exploatarea burghezo-moşierească, precum şi politica culturală antiprogresista
şi antipopulară, care a ţinut în analfabetism şi în întuneric atît
masele de la oraş, cît şi pe cele de la ţară.
Dar ce soluţii propune Rădulescu-Motru pentru relele pe care, în
parte, le-a sesizat corect, dar le-a diagnosticat greşit? Ce înseamnă de
fapt romînismul preconizat de el?
Romînismul care reprezintă naţionalismul nou — după Rădulescu-
Motru — rupe cu naţionalismul vechi, iluzionist. In locul şabloanelor din