1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

„murmurau, cîrteau", 3 pl. să scărăndivăsc (î. 379 v°) „se scîrbesc", spăsenie
(f. II r°) „ispăşire", stepenă (f. 3 r°) „treaptă", 3 sg. să stidiia (i.
379 v°) „se ruşina", tilcovnicii (î. III v°) „interpreţii, comentatorii", ivoreţ
(î. II v°) „făcător" etc. Cea mai mare parte a acestor siavonisme sint legate
de viaţa religioasă, exprimă noţiuni din domeniul religiei. Prin natura
lucrurilor, într-o carte de predici, de evanghelii şi vieţi de sfinţi, unele noţiuni
cu conţinut religios, mistic, moral, se repetă foarte des. Frecvenţa
mare a unor cuvinte ca ciudesă „minune" (de 136 de ori), liubov (de 85 de
ori), spăsenie etc. se explică, deci, prin caracterul mistic, religios, al cărţii,
şi nu oglindeşte cîtuşi de puţin circulaţia şi răspîndirea lor în limba comună
a poporului.
Pentru slavonismele lui Varlaam, a se vedea şi listele sumare
pe care le dau (cu unele erori) I. BĂLAN, Limba cărţilor
bisericeşti, 1914, p. 132 şi N. CARTOJAN, Ist. Ut. romîne vechi,
II, 1942, p. 111. O preţioasă listă completă, cu toate trimiterile
la original, se află în FL. MUREŞANU, Cazania lui Varlaam,
1944, p. 106—1 f0 (trebuie scoase însă de aici: adăvăsi, înpeliţă,
săvai, aciuedzi, măgură); glosarul de la p.217—227 conţine numeroase
interpretări lingvistice greşite (de exemplu: etimologia
lui iubire: lat. lubere! etc).
Foarte puţine sint cuvintele de alte origini, obişnuite în limba epocii,
dar dispărute mai tîrziu sau cu sensuri dispărute:
1) preromane: moşi „strămoşi, străbuni" (f. III v°: gen. pl. moşilor).
2) maghiare: 3 sg. adăvăsise (f. 336 r°) „cheltuise", 3 pl. tiiuruesc
(). 2 r°) „promit", guruirea (Il/f. 26 v°) „promisiunea", hotnog (f. 229 v°)
„comandant militar, sutaş", 3 sg. leşuia (11/17 v°) „pîndea", vicole (f.
36 r°) „viscole", 3 sg. vigăduia (f. 350 r°) „petrecea, se veselea" etc.
3) neogreceşti: amăgeul (f. 126 r°) „şarlatanul", 3 sg. schizmeşte (f.
[ v°) „separă, dezbină", (derivat pe teren rominesc, din temelie) 3 sg.
tcmeliuiaşte (f. I v°) „întemeiază, stabileşte" etc.
4) turceşti: aslam (f. 296 v°) „dobîndă, camătă" etc.
5) sîrbeşti: marmăziu (TI/f. 46 r°) „vin de Malvazia" etc.
6) necunoscute sau cu origini discutabile: cuconie (11/16 v°) „copilărie",
3 pl. să impomciişadză (f. 237 v°) „se împotrivesc", în pomciş (f. 3 r°)
„împotrivă", 3 sg. ticăiţeşte (f. II v°) „încearcă", etc.
O listă foarte sumară a cuvintelor de alte originii, vezi in
FL. MUREŞANU, Cazania lui Varlaam, 1944, p. 111 (cu riteva
erori de interpretare; de exemplu: căthanele f. 183 r° trebuie
citit caftanele Tde la turc. kaftan], nu câtanele [de la magh.
katona] etc).
Bogăţia şi varietatea vocabularului, trăsături importante ale limbii
literare, se pot observă mai bine din cazurile de sinonimie, care sînt destul
de frecvente în Cazania lui Varlaam. Astfel, întîlnim cuvinte ca:
1) Vendecanea [orbului] (f. 167 r°), isţeleniia (lui] (f. b r°) şi tămăduirea
(f. b v°).