1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

doi avea o cunoştinţă ţărmuritâ de propăşirea, literaturii noastre de 20 de
ani încoace, porniră multă lume împărăţie, dtla Lugoj pîn'aci, încărcaţi
de datorie, spre a străpune pe romîni în Parnas, cu 5 bucăţi, învăţate
rău; adaugă aici înfumurarea, cerbicia direcţiei, de a nu vrea să primească
alte bucăţi tipărite, mult mai bine traduse decît ale ei şi mult mai conforme
trebuinţelor publicului, pînă ce nu o arse lumina la deget. Atunci însă era
prea tîrziu. Publicul, desgustat foarte, mai întii fiindcă afară de două dame
şi doi bărbaţi, ceilalţi îşi învăţa rolurile mai rău decît studenţii vagabonzi
şi telţiaşi (sic!), apoi că fu înşelat cu o abonaţie, pe carea se adunară bani,
iară a se juca nici V2 din abonamentul de 12 bucăţi — începu a părăsi
teatrul. Luntrea soţietăţii, numai înseilată din atîtea eterogenităţi, se sparse
în 15 bucăţi; capitalul neguţătorului Fotie din Seghedin, care avu neauzitul
capriţ de a prăda cîteva mii pe asemenea soţietate, deveni suflat în vînt."
Unii dintre actori — continuă Bariţiu — au început să reproşeze romurilor
că n-au simţ pentru teatru. Pentru a spulbera această .calomnie", cineva a
sfătuit pe Farkas să dea cîteva reprezentaţii in limba maghiară pentru a
constata dacă simţul maghiarilor e mai dezvoltat. Ele s-au terminat cu
un fiasco mai penibil d^cit reprezentaţiile romîneşti. A trebuit să vie Fotie
să-şi salveze trupa din datorii. După plecarea lui, în august, ansamblul
s-a destrămat. O parte din membri au format o trupă maghiară, doi aa
trecut Carpaţii. „Acesta e rezultatul unei întreprinderi oarbe, nesocotite;
măcar de ar servi şi altora spre învăţătură că, de un public compact, care
ştie romîneşte, Iară pericolul propriu, nu-ţi poţi bate joc'
Pentru a înţelege asprimea aprecierii, trebuie să ţinem seama de
împrejurările politice în care s-a făcut acest turneu. In Ardeal s-a înteţit,,
de vreo 5 ani încoace, lupta pentru limba naţională. Saşii, maghiarii, foloseau
din plin teatrul în această luptă. Romînii, care erau cei mai încolţiţi,
ar fi dorit şi ei să întrebuinţeze acest mijloc pentru cultivarea limbii
lor. Bariţiu, care ocupă un loc de frunte în acţiunea aceasta, şi-a dat
seama, încă de pe băncile şcoalei, de rolul teatrului în cultivarea limbii şi,
111 general, în forjmarea culturii naţionale şi în educaţia socială 50 . De aceea
a luat mereu iniţiative în acest domeniu. Din nefericire, romînii nu se
puteau prezenta, în această luptă, decît cu un anemic teatru de diletanţi
lată că vine însă o trupă de actori profesionişti pentru a-i ajuta în acţiunea
ior. Emoţia a fost imare, mai ales că era întîia trupă de acest fel. Dar şi
deziluzia a fost cumplită. Am văzut că ansamblul lui Farkas n-a reuşit
să mulţumească, cu limba traducerilor şi prelucrărilor sale şi cu pronunţia
actorilor, nici măcar pe rnaghiarii şi saşii cunoscători ai limbii noastre
din Sibiu şi Făgăraş. Traducerile trebuie să fi fost indigeste, pline de
barbarisme şi decalcuri, pronunţia un amestec de fonetism banato-maghiar,
care trebuie să fi sunat deosebit de strident pentru urechile braşovenilor,
graiul cărora este aşa de apropiat de cel muntenesc. Cel puţin o parte
din publicul braşovean cunoaştea apoi limba literară, aşa cum se prezenta
ea în publicaţiile ultimelor două decenii. Dintre toţi braşovenii, mai dureros
va fi simţit această stîlcire a limbii Qh. Bariţiu, care îşi dădea aşa
de bine seama de dezvoltarea limbii romîneşti, atît în publicaţii, cit şi pe
scenă. De bună seamă că el a încercat să repare întrucîtva greşeala lui
Farkas, propunîndu-i să-şi 'modifice sau îmbogăţească repertoriul cu piese
mai bine traduse, sau chiar cu cele cîteva piese romîneşti originale. N-a
Cf. studiul meu Gh. Bariţ şi mişcarea teatrală rominească din Transilvania, în
5 0
• Studii şi cerc. de Ist. artei, III, (1956), nr. 1—2, p. 225 şi urm.