1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

cum i-a rămas amintirea în popor 20 . Misiunea negustorului romîn. braşovean
Teodor Corbea trimisul lui Răkoczi-în Rusia, la Petru I şi misiunea
boierului făgărăşean Ioan Talaba la Constantinopol, constituie de asemenea
un moment simbolic al colaborării romino-maghiare 21 .
Zadarnic ameninţa dieta nobililor din Alba Iulia în martie 1703 că
cel ce se va alătura mişcării lui Răkoczi, va cădea în crima de trădare
a patriei. Patria nobililor era departe să fie şi a poporului.
In perioada de descompunere a feudalismului din sec. XVIII şi prima
jumătate a sec. XIX n-a fost deceniu în care masele populare din Transilvania
fără deosebire de naţionalitate, să nu se fi ridicat împotriva
jugului habsburgic şi a stăpînirii feudale.
Brutalităţile generalului austriac Bucow pentru înrolarea forţată
în regimentele grănicereşti, au provocat două răscoale populare identice
in Transilvania. Una la 1762 în regiunea Năsăud, locuită de romîni în
frunte cu bătrînul de 120 ani, Teodor Todoran, care cerea poporului să
„alunge afară pe păgîni din hotarele noastre", spunînd că „ce dă guberniul
şi cancelaria din Beciu (Viena) e nimica, î-s minciuni goale de azi pînă
mîină..." 22 . Cealaltă răscoală a izbucnit printre secui în 1763—1764, care
se împotrivea cu arma înrolării lor în armata austriacă. Tunurile plimbate
la Năsăud pentru a înspăimînta pe ţăranii romîni răsculaţi, la Madéfalva
iu fost puse în acţiune, măcelărind astfel sute de răsculaţi secui 23 .
In marea răscoală a ţăranilor romîni din 1784 condusă de Horia,
participă şi maghiari din Abrud şi din Trăscău. La Trăscău. iobăgimea
maghiară a avut drept conducător pe Kovâcs Istvân, care îndemna poporul
prin cuvintele: „Haideţi, că niciodată nu vor mai fi domni în Sîngiorzul
Ţrascăului..." 24 . Un alt conducător al iobagilor maghiari din
Trăscău, Găspâr Miklós, după înăbuşirea răscoalei a fost condamnat la
moarte, alături de fraţii lui romîni.
In ajunul revoluţiei din 1848 mişcarea condusă de luptătoarea maghiară
Varga Katalin, pentru satisfacerea revendicărilor ţăranilor romîni
din domeniile fiscale Zlatna, în ajunul revoluţiei din 1848, este una din
cele mai pilduitoare momente de colaborare dintre asupriţii romîni şi
maghiari 25 .
*
Către mijlocul sec. al XIX-lea s-au produs importante schimbări in
relaţiile Munteniei şi Moldovei cu Turcia, in urma politicii Rusiei în
-Varkonyi Âgnes, A Răkoczi szabadsăgharc kibontakozăsa Erdélyben, în Szăzadok,
20
1954, nr. 1.
Cf. Nicoîae Iorga, Francisc Răkoczi al li-lea şi rominii, în Analele Acad. Rom
21
secţia Istorie, seria II-a, voi. 33, p. 5.
Virgil Şotropa, înfiinţarea graniţei militare năsăudene. Arhiva somesană, 1938,
2 2
nr, 21, pp. 70, 79.
2 3
Cf. Vagò Béla, Osztălyviszonyok és osztălyharcok a Székelyfoldòn a hatărorseg
szervezésének éveiben. A Kolozsvâri Bolyai Tudomânyegyetem emlékkónyve. Cluj,
1956, p. 235.
D. Prodan, Răscoala lui Horia in comit. Cluj si Turda, Bucureşti, 1938. pp.
2 4
163—165.
8 8
Cf. Z. Tóth, Mişcările ţărăneşti din Munţii Apuseni pînă la 1848, Ed. Acad. 1955.