1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Ideea de a organiza o trupă care să dea numai, sau aproape numai
reprezentaţii romîneşti, 1-a ademenit, poate, mai de mult, a pus însă stăpînire
pe eli în 1846, cu prilejul turneului de la Arad, amintit mai sus.
Trupa condusa de Kilényi şi Chabay, din care face parte şi Farkas,
se angajează adică să dea o serie de spectacole la Seghedin, în iunie şi
iulie ale acestui an. încasările sînt însă foarte anemice; actorii de-abia îşi
duc viaţa de la o zi la alta. Directorii propun atunci unui grup de artişti,
printre care e şi Farkas, să-şi încerce norocul la Arad, unde se ştie
că, cu prilejul târgului de vară, se concentrează multă lume din provincie.
S-ar realiza deci venituri frumoase.
Socoteala de acasă arareori se potriveşte însă cu cea din ... tîrgul
Aradului. Oraşul acesta a fost vizitat în primăvara şi vara anului de 4
trupe maghiare ambulante. Chiar atunci se găsea acolo ansamblul condus
de Komâromi şi Mâtray care nu şi-au putut cîştiga nici măcar pîinea de
toate zilele, încît gazeta locală Aradi Hirdetò a deschis o colectă publică
în sprijinul actorilor. Concurenţa cea mai serioasă au făcut-o însă actorilor
de la Seghedin prestidigitatorul italian, Bosco, celebru atunci în toată
Europa. Se vede că şi el ştia de tîrgul de la Arad... Pentru a înfrânge
această concurenţă, actorii maghiarii organizează un spectacol cu Falsul
Bosco (Al-Bosco), in care unul din ei imită destul de bine pe Bosco cel
adevărat, explică apoi scamatoriile lui. Speriat de această demascare, pr3Stidigitatóruil
o şterge din Arad. Dar, între timp, tîrgul a trecut; mulţi provinciali
au plecat din localitate. Cîţiva dintre actorii veniţi de la Seghedin
au hotărât atunci să dea un spectacol în limba română. într-adevăr, ei
ştiau bine că Aradul are o populaţie romînească numeroasă, care dacă
asistă uneori la reprezentaţiile trupelor germane şi maghiare, ar îi totuşi
extrem de încântată dacă i s-ar da teatru românesc. Dar să dăm cuvântul
actorului maghiar Szuper Kâroly, care pomeneşte de acest episod în memoriile
lui:
„ ... Prea mult n-am putut cîştiga nici după tîrg, cu toată îndepărtarea
acestuia (a lui Bosco). Cel mai mare venit ni 1-a adus reprezentaţia ultimă
(din 8 Iulie), jumătatea căruia l-am dat actorului bătrîn Farkas József,
care se retrăgea dini teatru. Pentru a atrage un public mai numeros, s-a
dat un spectacol în limba romînă, traducîndu-se piesa lui Kotzebue Doi
uituci şi deoarece Farkas, Futó B., dşoara Roza şi. .. cunoşteau bine
limba romînă, ei patru au dat o reprezentaţie romînească Astfel au adus
pe compatrioţii romîni la teatru."
Istoricul teatrului maghiar din Arad, Vâly Bela, care publică aceste
memorii, adaugă că piesa ar fi fost tradusă în romîneşte de'avocatul arădari
Ioan Popovici şi ar fi fost cea dintâi reprezentaţie românească din
acest oraş 35 .
Probabil succesul acestei iniţiative i-a determinat pe Farkas să întemeieze
un ansamblu, pe care 1-a numit „Soţietate cîntătoare teatrală"
Vali Béla, Az aradi szinészet tórténete (Istoria teatrului din Arad), Budapesta,
3 5
1889, p. 44—49; Szuper Kăroly szinészeti naplója (Jurnalul teatral al lui Szuper
Kâroly) 1830—1850, publicat de Vali Béla Budapesta, 1889, p. 53—55; G. Bogdan-
Duică, Un afiş teatral, op. cit. Probabil că acest Ioan Popovici este identic cu viitorul
director al Preparandiei din Arad. avocat de profesie. Reprezentaţia de la Arad. menţionată
şi în Arader Kundschaftsblatt. 1846, nr. 27 din 4. VII, p. 167.