1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

unul lui plac. El trebuie să respecte principiile unanim admise ale dreptului
internaţional şi obligaţiile pe care şi le-a asumat prin semnarea
sau aderarea la diferite tratate internaţionale. Această cerinţă şi obligaţie
a statelor decurge din principiul egalităţii suverane a tuturor statelor,
iar încălcarea acestui principiu al dreptului internaţional public contemporan
duce la subminarea relaţiilor democratice dintre state şi la dominaţia
forţei în locul dreptului în relaţiile internaţionale. Nici un fel de
referire la suveranitatea lor nu poate justifica încălcarea sau repudierea
samavolnică, de către un stat, a obligaţiilor internaţionale, asumate de
către el în mod liber şi care sînt în concordanţă cu dreptul internaţional.
Limitarea suveranităţii statelor, dacă ea are un caracter de reciprocitate
şi este în mod liber consimţită de către state, nu numai că este
posibilă ci şi necesară, deoarece în alte condiţii nu se pot dezvolta relaţii
normale între state. In acelaşi timp suveranitatea statelor nu numai că
nu exclude posibilitatea colaborării intre state — după cum susţin doctrinarii
imperialişti —, ci dimpotrivă, face ca această colaborare să fie mai
rodnică. Ea permite statului să dispună în mod liber de drepturile sale,
să-şi asume în mod liber obligaţiile internaţionale şi să garanteze executarea
lor.
Principiul suveranităţii reprezintă un important mijloc de drept internaţional
pentru apărarea statelor mici sau slabe de încercările de a
li se impune dictatul marilor puteri imperialiste. De aceea, Carta O.N.U.
recomandă statelor să pună la baza relaţiilor dintre ele, respectarea principiului
suveranităţii şi al neamestecului in afacerile interne ale altor
sxaxe.
Apărarea principiului suveranităţii constituie o garanţie importantă
nu numai pentru menţinerea păcii, ci şi pentru dezvoltarea economică şi
politică a popoarelor şi statelor. Datorită acestui fapt, popoarele întregii
lumi luptă pentru apărarea acestui principiu important al dreptului internaţional,
al relaţiilor internaţionale contemporane.
II
După cel de al doilea război mondial, ca urmare a victoriei istorice
a Uniunii Sovietice asupra Germaniei hitleriste, ca urmare a adîncirii
crizei generale a sistemului capitalist, s-au rupt noi state din lanţurile
imperialismului — statele de democraţie populară.
Datorită ajutorului acordat de către U.R.S.S., datorită eliberării acestor
state de către glorioasa Armată Sovietică, popoarele acestor ţări au
putut păşi pe un drum nou in ce priveşte dezvoltarea lor istorică. Datorită
luptei forţelor populare sub conducerea clasei muncitoare şi a Partidelor
Comuniste, în aceste ţări, la conducerea lor, au ajuns forţele democratice,
în frunte cu clasa muncitoare. Cucerirea puterii politice, în
aceste state, de către clasa muncitoare sub conducerea partidului ei revo-.
luţionar marxist-leninist şi instaurarea dictaturii proletariatului a însemnat
pentru viaţa popoarelor o cotitură istorică spre drumul construirii
socialismului.