1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

manifestă in cele două atitudini opuse a acestor state faţă de dreptul
internaţional public contemporan şi faţă de securitatea statelor şi popoarelor.
Atitudinea statelor burgheze — cu excepţia citorva state din acest
lagăr, care şi-au cucerit independenţa după cel de al doilea război mondial
—, faţă de dreptul internaţional se caracterizează printr-o politică
externă de încălcare sistematică a normelor, principiilor şi instituţiilor
dreptului internaţional; chiar dacă unii guvernanţi din aceste state, în
vorbe sînt pentru apărarea principiilor dreptului internaţional. Această
negare a dreptului internaţional public contemporan de către burghezia
imperialistă rezultă nu numai din politica externă a statelor imperialiste, ci
şi din doctrina imperialistă de drept internaţional, mai ales din perioada
postbelică.
Teoriile actuale imperialiste despre dreptul internaţional public, despre
normele şi instituţiile sale, au misiunea de a justifica practica statelor
imperialiste de încălcare a principiilor unanim admise ale dreptului internaţional
contemporan, dintre care principii unele au fost proclamate
pentru prima oară în relaţiile internaţionale de către burghezie, în perioada
ei revoluţionară (principiul suveranităţii naţionale, principiul neamestecului
în afacerile interne ale statelor etc). Acest lucru dovedeşte că
burghezia imperialistă a trecut şi pe plan internaţional la negarea, propriei
sale legalităţi. V. I. Lenin prevăzînd acest proces, a arătat că:
„Epoca folosirii legalităţii creată de burghezie se înlocuieşte printr-o
epocă de mari lupte revoluţionare, aceste lupte vor însemna în fond distrugerea
întregii legalităţi burgheze, a întregii orînduiri burgheze, iar
ca formă trebuie să înceapă (şi chiar începe) prin eforturile disperate
depuse de burghezie de a se dispensa de legalitatea creată de ea însăşi
şi care i-a devenit insuportabilă" 2 .
Atacul principal al doctrinei imperialiste de drept internaţional este
îndreptat împotriva principiului suveranităţii de stat; principiu fundamental
- al dreptului internaţional public contemporan si al ştiinţei sale.
Acest lucru se datoreşte faptului că suveranitatea statelor şi dreptul naţiunilor
la autodeterminare reprezintă piedeca principală în realizarea
planurilor agresive şi de dominaţie mondială ale statelor imperialiste.
Totodată, acest principiu este baza altor principii juridice importante ale
relaţiilor internaţionale contemporane, cum este principiul suveranităţii
teritoriale a statelor, inviolabilitatea teritoriului de stat, etc. Principiul
suveranităţii statelor este în strînsă legătură cu alte principii de bază
ale dreptului internaţional, unanim admise şi care au o mare importanţă
pentru dezvoltarea unor relaţii paşnice şi democratice între state ca principiile:
egalităţii în drepturi a tuturor statelor din cadrul „comunităţii
internaţionale"; al neamestecului în afacerile interne ale altor state; al
neagresiunii şi altele.
Negarea principiului suveranităţii de stat şi a dreptului naţiunilor la
autodeterminare reprezintă firul călăuzitor al doctrinei americane de
drept internaţional public. Recent, în cartea intitulată „Pentru supremaţie
2
V. I. Lenin, Opere, voi. 16, ed. rusă, p. 284.