1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Potrivit dispoziţiunilor art. 414 c. civ. R.S.F.S.R., • persoana fizică,
instituţia sau întreprinderea care n-a asigurat victima, răspunde pentru
cauzarea morţii sau vătămării sănătăţii, potrivit normelor generale, în
baza art. 403 c. civ., iar in cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de un
izvor de mare primejdie, in baza art. 404 c. civ. R.S.F.S.R. 6 .
Vedem, prin urmare, că în dreptul sovietic cel ce angajează răspunde
pentru reparaţia integrală a prejudiciilor cauzate angajaţilor potrivit normelor
dreptului civil, atunci cînd prejudiciul nu este acoperit în întregime
prin ajutoarele sau pensiile pe care aceştia le primesc în cadrul asigurărilor
sociale de stat.
Răspunderea civilă pentru vătămarea sănătăţii este totdeauna o răspundere
extracontractuală, chiar şi în cazurile cînd între victima accidentului
sau bolii profesionale şi partea răspunzătoare de acestea au
existat raporturi contractuale, iar accidentul de muncă sau boala profesională
sînt rezultatul încălcării unei obligaţii contractuale din partea
celui ce angajează, cum ar fi aceea a nerespectării măsurilor necesare
pentru realizarea protecţiei muncii sau tehnicii securităţii 7 .
Din cuprinsul art. 403 c. civ R.S.F.S.R. rezultă că, în principiu responsabilitatea
pentru prejudiciile cauzate direct prin fapta omului se întemeiază
pe ideia de culpă, dar o culpă prezumată în sarcina autorului
delictului pînă la dovada contrară.
Atunci cînd prejudiciul este cauzat de activitatea unor persoane sau
întreprinderi în legătură cu folosirea unui isvor de mare primejdie pentru
cei din jurul lor, răspunderea se angajează potrivit art. 404 c. civ.
R.S.F.S.R. Cel ce angajează este obligat a repara prejudiciile astfel
9
Textele c. civ. R.S.F.S.R. în materie:
Art. 403. — „Cel ce a cauzat o pagubă persoanei sau bunurilor altuia este. obligat
să repare paguba cauzată. El este exonerat de această obligaţie, dacă va dovedi că nu
a putut preîntîmpina paguba sau că a fost îndrituit să cauzeze paguba, ori că paguba
5-a produs în urma intenţiei sau culpei grave a victimei însăşi."
Art. 404. — „Persoanele şi întreprinderile a căror activitate este legată de un
izvor de primejdie deosebită pentru cei din jur ca: căile ferate, tramvaiul, fabricile
şi uzinele, cei care lac comerţ cu materiale inflamabile, deţinătorii de~ animale sălbatice,
persoanele care ridică construcţii şi orice alte instalaţii, răspund pentru paguba cauzată
de izvorul de mare primejdie, dacă nu vor dovedi că paguba s-a produs din cauza
unei forţe de neînvins, sau a intenţiei sau culpei grave a victimei însăşi."
Art. 412. — „La realizarea riscului asigurat, persoana asigurată pe calea asigurărilor
sociale, primeşte despăgubiri de la organul asigurărilor sociale."
Art. 413. — „Persoana sau întreprinderea care plăteşte pentru victime prima de
asigurare în cadrul asigurărilor sociale, nu este obligată să repare paguba cauzată
prin realizarea riscului asigurat.
Dacă însă paguba a fost cauzată printr-o acţiune sau inacţiune delictuoasă a
întreprinzătorului, organul de asigurare socială care a despăgubit pe cel lezat, are
dreptul de a pretinde de la întreprinzător cuantumul ajutorului plătit victimei (regres).
In cazul arătat, păgubitul, în măsura în care el n-a obţinut pe calea asigurărilor
sociale repararea integrală a pagubei, are dreptul să ceară întreprinzătorului diferenţa."
Art. 414. — „Dacă cel ce a cauzat paguba nu are calitatea de stipulant al asigurării
victimei, aceasta din urmă, în măsura în care nu a primit repararea integrală
a pagubei pe calea asigurărilor sociale, are dreptul la o acţiune suplimentară faţă de
autorul pagubei. Organul de asigurare socială are faţă de autorul pagubei dreptul la
o acţiune pentru restituirea ajutorului plătit victimei (regres)."
7
Vevi E. A. Fleişiţ, o. c, p. 158 şi urm.