1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

Total deosebite, fată de istoricii amintiţi, sînt vederile istoricului sovietic O. V. Cudriavţev,
care crede, că prima patrie a costobocilor a fost la E de Carpaţii păduroşi; mai
tîrziu apoi, ei, plecînd de aici, înconjoară aceşti munţi şi pătrund în partea de NE a
Daciei, ca apoi să ocupe teritoriul cuprins între Dunăre şi graniţa răsăriteană a provinciei
Dacia. In privinţa etnicului, Cudriavţev emite două ipoteze: fie o origine celto-tracică
şi deci, după autor,' o înrudire cu bastarnii, fie o ramură traco-dacică, deşi pînă la urmă,
recunoaşte tot el, nici una nici alta, nu pot fi. susţinute 38 . Arheologul sovietic M. I.
Smiszko presupune drept patrie a costobocilor teritoriul de la N de Carpaţii Păduroşi,
pe cursul superior al Nistrului, întinzîndu-se spre N pînă în împrejurimile oraşului actual
Lvov. Ca neam ei aparţin ramurii de N a tracilor (geţii după autor) şi ei sînt purtătorii
culturii Lipicka, prezentă în rnai multe localităţi din această regiune şi identică cu cultura
materială dacică din ultima fază a epocii La Tene de pe teritoriul R.P.R. 39 . Mai
tîrziu însă, arheologul Smiszko încearcă să arate, că prin denumirea de costoboci trebuie
să se înţeleagă o parte din neamul dacilor, dar că prin apelativul de daci, liberi, ce se
dădea populaţiilor din N provinciei Dacia, trebuie să înţelegem un conglomerat de triburi
de diferite origini şi variate componenţe etnice, printre care şi strămo'şii triburilor
slave răsăritene, triburi pe care dacii le uneau vremelnic în lupta lor împotriva romanilor
40 , încheiem acest capitol de scurtă expunere a părerilor învăţaţilor moderni, cu o
reconsideraţie recentă, datorită Acad. C. Daicoviciu, care vede în Costoboci Trunsmontani,
un neam dacic din N Moldovei, respingînd părerea lui Pîrvan, care îi plasa prin
Polonia centrală 41 .
* Cu tot echivocul izvoarelor antice, vom încerca să sugerăm, care a fost
regiunea din N Daciei, ce poate fi considerată adevărata patrie a acestui
neam, către sfîrşitul sec. I şi anii sec. II e. n., timpul în care îi amintesc
documentele vremii. Izvorul principal îl constituie scrierea lui Ptolemaeus
şi anume cap. (III, 5, 9 şi 8, 3 din Geographia sa, unde vorbeşte despresituaţia
geografică a Sar/naţiei europene şi a Daciei. Cap. III, 8, 3 începe cu
enumerarea locuitorilor Daciei nordice de la V spre E, înşirînd pe anarţi,
ieurisci şi costoboci. Despre anarţi şi teurisci, acum la începutul sec. II,
cum am încercat să arătăm mai sus, cred că nu se mai poate pune problema.
Localizarea costobocilor în NE Daciei, anterior cotropirii romane,
va rămine valabilă şi după anul 106, cînd vor fi amintiţi în acelaş loc,
căzînd însă în afara provinciei. Locuinţele lor vor fi fost la N de linia
Someşului 1
Mare, prin apropierea căruia trece frontiera provinciei, ocupînd,
probabil, masivul muntos format de dealurile şi munţii Rodnei, munţii Bîrgăului,
munţii Ţibleşului, ai Lăpuşului şi ai Maramureşului, pînă înspre
Carpaţii Păduroşi, ale cărui culmi formau limita de N a Daciei preromane.
In alt capitol (III, 5, 9) Ptolemaeus, înşirînd neamurile din Sarmaţiaeuropeană,
enumera de la N la S mai multe nume etnice. Pornind cu enumerarea
populaţiilor locuitoare pe ţărmurile Mării Baltice, ajunge spre S pină
la muntele Carpătes, care desparte Dacia de Sarmaţia europeană. Nearnu>rile
mai importante — "E0NH ME-TICTA —, ce locuiesc această Sarmaţie,
sînt după Ptolemaeus şapte la număr şi anume: la N, VENEDAE
('OYENE/IAI), la S de ei, deasupra Daciei — YITHP THN AAK1AN —
O. V. Cudriavţev, o. c, pp. 64—5.
3 8
M. I. Smiszko, Kultury wczesnego okresu epoki cesarstwa rzymskiego w Malopolsce
3 9
wschodniej, Lvov, 1932, pp. 177—82.
Id., în Kratkie soobscenia, XLIV (1952). pp. 67—82.
4 0
C. Daicoviciu în Steaua, Revista Uniunii Scriitorilor din R.P.R. an. VI (1955),
41
p. 116.