1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

cercetătorii romîni şi maghiari au scris puţin 21 . Iată de ce credem necesar
să contribuim, cu cîteva date mai precise privitoare la ele, utile poate
pentru acea istorie mai dezvoltată a teatrului romînesc care n-a fost încă,
din nefericire, scrisă.
Spectacolele au început la, 18 octombrie cu Fetele din Siklos, în limba
romînă. Asistă la reprezentaţie şi prinţul Al. Ghica, cu curtea. La 20 octombrie
urmează, în limba maghiară, comedia cu cîntece Lumpaci vagabundus,
prelucrare din nemţeşte după Nestroy. Ghica asistă din nou,
La 22 octombrie:'Cetăţuia din drumul ţării, de Kotzebue, în romîneşte, şi
Două văduve în limba, maghiară. La 23 octombrie Doi uituci, de Kotzebue,
în limba germană, şi Terno, în limba maghiară. Intre acte s-au cîntat
terţete şi cvartete, în limba italiană. Spectacolul a fost încheiat cu un
duet în limba, maghiară. La 26 octombrie Pustnicul din Fromentera de
Kotzebue, în romîneşte. Da 27 octombrie, aniversarea urcării pe tron a
lui Ghica, se joacă Serbare cimpenească de I. Heliade Rădulescu şi un
tablou vivant, în care se preamăreşte intenţia lui Ghica de a dezrobi pe
ţigani şi de a răspîndi învăţămîntul lancasterian în ţară. Ultimul spectacol
are loc la 28 octombrie cu arii din Tancred, Andronico, Italiana în Algir,
două scene cu ţigani din comedia Cserni Gyorgy, de Balogh, cu muzică
de Hesmann, în romîneşte. La reprezentaţia aceasta a colaborat şi trupa
franceză din Bucureşti, cu Passe midi 22 .
Repertoriul bucureştean al lui Pâly ne oferă o nouă dovadă despre
caracterul cosmopolit al societăţii înalte din Bucureştiul epocii.
Curierul Romînesc, singura gazetă rominească ce apărea atunci la
Bucureşti, probabil prin condeiul lui Heliade, relatează elogios despre
Fetele din Siklos, întîiul spectacol al ansamblului. Scopul principal al
reprezentaţiilor în limba romînă, spune autorul, a fost ca societatea dramatică
maghiară „să-şi arate sentimentele de bună vecinătate şi cinstire
cătră o naţie, unde viind o felicită de înaintările ei". Şi cronica continuă,
cu aceeaşi curtoazie, amintind despre relaţiile de prietenie care au existat
totdeauna între celle două popoare. Costumele istorice ale actorilor i-au
făcut pe spectatorii romîni să-şi amintească cu emoţie de costumele şi
armele purtate odată de marele voievod Mihai Viteazul. Sînt apreciate
apoi eforturile actorilor de a-şi însuşi o limbă străină. De altfel accentul
lor străin e foarte potrivit cu subiectul — spune în continuare cronicarul,
în excesul său de zel curtenitor. El îi dă lacestuia o culoare locală mai
pronunţată:
C. Ollănescu, Teatrul la romîni, voi. II, Bucureşti, 1897, p. 103, îi rezervă o notă
21
după Curierul rom. Cf. Szinyei. op. cit, p. 246 (cu greşeli însă); Tóth Dénes, op. cit.,
p. 31—32 e ceva mai precis; Sulica Szilárd, Román szinjátszás (Teatru romînesc), în
Szinészeti Lexikon aminteşte şi el vag despre turneul bucureştean al lui Pâly, nimic însă
despre reprezentaţiile de la Braşov.
Honmüvész, Budapesta, nr. 90 din 8 noiembrie 1840, p. 728 şi nr. 93 din 19 nioembrie,
2 2
p, 752—3. Informaţiile sînt comunicate acestei reviste de Pâly însuşi, care adaugă
că, cu toate că preţurile locurilor au fost urcate şi asistenţa numeroasă, a avut cheltuieli
aşa de mari încît veniturile n-au fost suficiente pentru acoperirea lor şi ansamblul a
trebuit să-şi scurteze turneul.