1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

CONTRIBUŢII LA ISTORIA TEATRULUI ROMÎNESC
DIN TRANSILVANIA
1, Âc tori maghiari care joacă teatru romînesc
Rominii.din Transilvania n-au putut avea un teatru stabil, decit incepînd
din anul 1919, cînd s-a întemeiat Teatrul Naţional din Cluj. O asemenea
instituţie nu s-ar îi putut întemeia, decît cu sprijinul statului, acest
sprijin a fost refuzat însă sistematic de statul de atunci al, nemeşilor şi
al burghezilor. Iată de ce teatrul romînesc de dincoace de Carpaţi a tînjit
pînâ la această dată în faza spectacolelor de amatori, mai mult sau mai
puţin organizate, printre care se amesteca uneori şi cîte un actor profesionist.
Teatru adevărat, teatru jucat de actori profesionişti, în limba naţională,
romînii din Ardeal n-au văzut, la ei acasă, decît în a doua jumătate
a veacului al XlX-lea, cu prilejul turneelor făcute în principalele oraşe
ale Transilvaniei si Banatului, de ansamblurile conduse de marii actori
din Ramînia, Fany Tardini (1864, 1865), Mihail Pascaly (1868, 1871) şi
Matei Millo (1870).
In întîia jumătate a acestui veac au încercat însă să dea teatru romînesc
cîţiva actori maghiari. Iniţiativele lor reprezintă un capitol interesant
din istoria teatrului romînesc din Transilvania şi a relaţiilor romînomaghiare.
Cercetători romîni şi maghiari au dat pînă acum contribuţii importante
pentru scrierea lui. In cele ce urmează vom face o sinteză a acestor
cercetări şi vom aduce cîteva date noi, fără de a putea spune încă ultimul
cuvînt, întrucît ne lipsesc unele documente esenţiale.
Pentru a înţelege aceste iniţiative, credem necesar să spunem cîteva
cuvinte despre mişcarea teatrală din Transilvania pînă în primele decenii
ale veacului al XlX-lea.
Pînă către sfîrşitul veacului al XVII Mea in mişcarea teatrală a maghiarilor
şi a saşilor din Transilvania a dominat teatrul şcolar. Şcoalele
conduse de biserică ale acestor naţionalităţi (catolice, protestante), aveau
în programul lor şi pe autorii dramatici latini (Plaut, Terenţiu etc). Cu
diverse ocazii festive, elevii acestor scoale jucau sub conducerea profesorilor
bucăţi din aceşti autori, sau imitaţii după ele sau după Eclogele lui
Virgiliu, clasic care de asemenea ocupa un loc covîrşitor în învăţămintul
de atunci. Se mai dădeau apoi şi spectacole cu subiecte biblice. Limba