1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

eparaţia integrală a prejudiciului cauzat, iar legea nr. 10/1949 nu excludea,
nici expres nici implicit, aplicabilitatea dispoziţiunilor art. 998
şi urm. c. civ.
După intrarea in vigoare a deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., aprobată
prin H.C.M. nr. 4156/1953 şi mai ales după apariţia decretului nr. 524
din 14 ianuarie 1954 care abrogă dispoziţiunile art. 17 al legii nr. 10/1949 10 ,
soluţia de mai sus nu se mai poate susţine, fiind vădit potrivnică dispoziţiunilor
art. 998 şi urm. c. civ.
Socotim că, atunci tind accidentul de muncă sau boala profesională
este rezultatul culpei celui ce angajează, angajaţii accidentaţi sau urmaşii
lor au deschisă calea dreptului comun pentru reparaţia integrală
a prejudiciului 11 .
Nimic nu împiedecă într-adevăr ca. alături de principiul ajutorului
reciproc socialist care stă la baza asigurărilor sociale de stat în ţara
noastră, să aibă deplină aplicabilitate şi dispoziţiunile art. 998 şi urm.
c. civ. in ipoteza cind pensia sau ajutorul nu acoperă integral prejudiciul,
căci prin reglementarea asigurărilor sociale de stat nu s-a putut înlătura
aplicarea principiului general stabilit de art. 998 şi urm. c. civ.
A nu admite acest punct de vedere, ar însemna că angajatul. victimă
a unui accident de muncă întimplat din culpa unităţii — cînd ajutorul
sau pensia ce i se acordă în cadrul asigurărilor sociale de stat nu
acoperă în întregime prejudiciul ce 1-a suferit —, să aibă o situaţie mai
rea decît victima unui accident care nu are calitatea de angajat. O astfel
de soluţiune ar fi cu totul potrivnică regulelor de convieţuire socialistă.
Aplicabilitatea dreptului comun în materie rezultă, de altfel, şi din
spiritul legislaţiei noastre în materia asigurărilor sociale. Astfel, art.
44 al instrucţiunilor comune ale CCS. şi Ministerului Prevederilor Sociale
privitoare la aplicarea deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., prevede că: „organele
sindicale trebuie să sprijine pe invalizii a căror invaliditate a fost
cauzată de accidente în timpul muncii din culpa administraţiei, care nu
a luat măsurile de protecţie necesare, ca aceasta să le acorde despăgubirile
legale ce li se cuvin, în special în cazul cînd cuantumul lunar al pensiei
este mai mic decît salariul lunar pe care-1 aveau pînă la survenirea accidentului".
Necesitatea aplicării principiului reparaţiei integrale se desprinde şi
din dispoziţiile art. 14 al deciziei nr. 4/1953 a C.C.S., care prevede că:
„In cazul cînd invaliditatea a fost cauzată de un accident in timpul mun-
10
Decretul nr. 524/1954 a abrogat art: 16—23, art. 25 şi 27 din legea nr. 10/1949
pentru organizarea asigurărilor sociale de stat, care fuseseră menţinute în vigoare prin
dispoziţiunile art., 139 din Codul Muncii. Restul dispoziţiunilor legii nr. 10/1949 au fost
abrogate încă la 8 iunie 1950. data publicării Codului Muncii (legea nr. 3/1950).
I!
Prin culpa celui ce angajează trebuie să înţelegem, în cazul nostru, încălcarea
sau nerespectarea de către acesta a dispoziţiunilor legislative privitoare la asigurarea
protecţiei muncii, tehnicii securităţii şt care în general reglementează folosirea muncii,
ceea ce se încadrează întru totul în noţiunea de culpă a dreptului nostru civil, prin
care se înţelege: „Orice abatere săvîrşită, din intenţie sau simplă neglijenţă ori imprudenţă,
de la datoriile ce incumbă fiecărui titular de drepturi, abatere imputabilă autorului
ei, dacă acesta a avut putinţa să cuno'flscă datoria respectivă." (T. Ionaşcu. Curs
de drept civil, litografiat, Bucureşti, 1950).