1956 Buletinul - Ştiinţe sociale

succes încercările romanilor de a-i aduce într-o situaţie de stat clientelar,
precum şi mişcarea triburilor vandalice care manifestau tendinţa de a
ajunge în contact cu frontiera romană şi n-ar fi exclus ca cetăţile dacice,
din Regiunea Autonomă Maghiară şi de la Piatra Neamţ, să fie cuiburile
puternicilor conducători costoboci.
Referitor la originea etnică a costobocilor, izvoarele nu spun aproape
nimic. Teritoriul lor se întinde pe cuprinsul populaţiilor de limbă tracodacică,
irano-sarmatică, germano-bastarnică, iar mai tîrziu slavă. Această
constatare a făcut pe unii învăţaţi moderni să le atribuie, de cele mai multe
ori, origine tracică, deşi unii s-au gîndit şi la o eventuală origine slavă,
ba chiar celtică. Numele sub care apar ei în izvoarele antice, prezintă asemănare
cu numele altui trib dacic, Saboci, contemporani lor, din N provinciei.
Aceeaşi asemănare de nume se poate face şi cu un al doilea trib,
tot de prin vecinătatea Daciei, COBOTES — sau după corectarea lui
E. Hohl, mai curînd SICOBOTES — de nu cumva aceştia sînt identici cu
CABQKOI din textul lui Ptolemaeus 54 . Un al treilea neam, cel mai de N,
cu un nume în care al doilea element pare să prezinte acelaşi fonem, e
seminţia amadocilor. Neamul amadocilor (AMAAOKOI) după toate aparenţele,
pare a fi un trib nord-tracic,căci numele personal Amadocos este
frecvent şi la tracii din S Dunării, ca şi Amedocos, Medocos, Sadocos,
Cabadocos, Sparadocos, etc. Din acest motiv este greu de admis noua,
ipoteză a savantului maghiar J. Harmatta care vede în populaţia nordică
a amadocilor un vechi popor de origine ugro-finică 55 . Onomastica costobocilor
nu oferă prea multe exemple, datorită cărora să ne dăm seama de
inrudirea lor, sub raportul limbii, cu alte neamuri. O inscripţie din Roma
(CIL VI 1801) ne-a păstrat numele căpeteniei costoboce PIEPORUS,
unde al doilea element — porus — e dintre cele mai frecvente la tracii
balcanici. Nepotul acestuia, NATOPORUS, la fel poartă un nume în care
se întîlneşte din noii acelaşi element, porus, iar prima parte e de regăsit
tot în onomastica tracică, ca bunăoară Nata (nume femenin),ori compusul
Natuspardo. Nepoata lui Pieporus poartă numele DRILGIS(S)A, care la
fel prezintă cîteva asemănări cu exemplele oferite de _ onomastica tracică,
în nume ca Diurpagissa. Clagis(s)a, Diagiza, KAirEICOC şi numele tribului
dacic KEIÂriCOI . De aceea credem că trebuie exclusa, pînă la alte
dovezi mai palpabile, atribuirea unei origini slave şi cu atît mai puţin
celtice. Autorii romani din această vreme deosebeau însă neamul costobocilor
de celelalte triburi dacice, căci în aceeaşi inscripţie, soţia costobocului
Pieporus este o oarecare ZIAIS, fiica unui TIATUS, căreia precizîndu-i-se
etnicul 1 se zice Dacei' 6 , ceeace denotă că, acum în sec. II existau
anumite deosebiri, poate chiar în limbă — serioase diferenţieri dialectale,
uşor de sesizat — ceeace făcea ca acest neam să fie separat apreciat de
acei AAKOI ITPOCOPOI cum îi numeşte Dio Cassius (LXXII, 3, 3). Prin
S-ar putea însă, ca etniconul SICOBOTES din Historia Augusta să nu fie altceva
5 4
decît o coruptelă din *COSTOBOCES, ca şi CABOKOI din Geographia lui Ptole­
maeus.
J. Harmatta, în Acta Academiae Scientiarum Hungaricae, tom. II, fasc. 3—4,
5 5
(1954). pp. 291—303.
5 6
Pentru tracismul acestor nume vezi Q. G. Mateescu, în Ephem. Daco-rom., 1
(1923) p. 99 şi urm. şi I. I. Russu, în An. Inst. de şt. cls., IV (1941—43) pp. 220—2.